România, captivă a Serviciilor Secrete

Numirea lui George Cristian Maior în funcţia de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar în Statele Unite este un semn că România continuă să rămînă captiva Serviciilor Secrete. Dl. Maior a devenit director al SRI în urma unui tîrg între preşedintele Traian Băsescu şi PSD: vi-l accept pe Maior la SRI, mi-l acceptaţi pe Săftoiu la SIE. Ce a urmat, ştim cu toţii. Prezidenţialele din 2014 au adus la lumină ce se nega din întuneric: Meleşcanu juca o carte; Coldea juca şi el o carte; George Cristian Maior juca o altă carte. Servicii Secrete „politic imparţiale”, cum le lăuda cel mai recent ambasador al Statelor Unite la Bucureşti!

Disperarea lui Traian Băsescu, datorată imposibilităţii de a-şi impune urmaşa, a declanşat punerea pe tapet a multor detalii grăitoare despre starea statului de drept în România. Cartea pe care a mers naşul de cununie a fost finul de cununie. Finul a pierdut, naşul şi-a dat demisia. Klaus Iohannis a cîştigat alegerile. Nu şi puterea. Pachetul de cărţi a fost reamestecat. Cînd cărţile au început să fie scoase din pachet şi puse pe masă, România s-a trezit în punctul de unde nu plecase decît în visul unor alegători. În decembrie 1989, grupuri aparţinînd fostelor Servicii Secrete au ocupat, rapid, spaţiul apărut prin căderea lui Nicolae Ceauşescu. Nicăieri un asemenea gol nu are viaţă lungă. Partide, sistem bancar, justiţie, lumea afacerilor (vizibile şi mai ales invizibile), mass-media, asigurări, investiţii, biserică etc. au reintrat sub controlul unui pupitru de comandă atins de nemurire. Prin plasarea lui George Cristian Maior la Washington, polul diplomatic românesc în SUA redevine citadela fortificată a PSD-ului şi a tot ce s-a „despărţit” de el – de la oameni la grupuscule aşa-zis politice. Dl. Maior va avea foarte mult de cîştigat din şederea la Washington. România – nu. Parteneriatul româno-american nu va consolida respectul reciproc. Va adînci raportul şef – subordonat. În istoriografia româno-americană va continua să fie încurajat şi sprijinit, nu tocmai discret, curentul de gîndire Ioan Talpeş – Larry Watts. Umbra unui Ceauşescu merituos şi cea a unei Securităţi virtuoase, chiar şi în decembrie 1989, ne vor vizita tot mai des, pînă vor fi invitate să ia loc într-un capăt şi celălalt al mesei. Poftă bună! Potrivit Elenei Udrea (necontrazisă pînă acum), pe cînd era director al unui Serviciu de Informaţii, George Cristian Maior îi şoptea pupilei prezidenţiale că este filată chiar de Serviciul pe care îl conducea el – SRI. Deontologia domnului George Cristian Maior pute. Încă mai cred într-o Românie a „lucrului bine făcut”, dar nu cred că „lucrul bine făcut” poate să înceapă în felul acesta. În ultimul sfert de veac, România a mai trăit asemenea începuturi. „Lucrul bine făcut” cu care s-a ales arată al dracului de prost făcut. Cîndva, realizînd că a nimerit într-un anturaj cu totul străin speranţelor sale, un poet celebru a exclamat: „Scuzaţi, bag sama că a fost vorba de o confuzie…”

DORIN TUDORAN („Cotidianul”)