Vremuri grele pentru ONG-uri

Aproape pretutindeni, în Europa de Est, Asia, Africa, Orientul Mijlociu, sau în America de Sud, aşa-zisele organizaţii neguvernamentale – din punctul de vedere al legii nişte entităţi non-profit şi aparţinînd societăţii civile – se află sub asediul puternic al autorităţilor, legii, mass-mediei şi al unor grupuri de cetăţeni sau indivizi nemulţumiţi de activităţile lor publice, mai ales cele susţinute cu donaţii externe, adeseori suspecte. „Aici, la noi, nu avem de-a face cu membri ai societăţii civile, ci cu activişti politici plătiţi, care încearcă să ajute şi să promoveze interese străine în ţara noastră”, spunea, vara trecută, prim-ministrul maghiar Viktor Orban, într-o cuvîntare de pomină, cînd a promis să facă din Ungaria o ţară „iliberală”, adică altfel decît ţările europene occidentale. Declaraţia menţionată a fost, de fapt, continuarea unor atacuri mai vechi împotriva unor ONG-uri ce primiseră, anterior, sume consistente, ca „donaţii”, de la guvernul norvegian, în cadrul unui program de finanţare întins pe 20 de ani şi urmărind să contribuie la întărirea societăţii civile ungare, respectiv organizaţii ale ţiganilor, femeilor maltratate şi ale lesbienelor.

În septembrie trecut, au avut loc descinderi şi controale ale poliţiei la sediile altor ONG-uri din Budapesta. La sud, peste Mediterana, în Egipt, organizaţiile non-guvernamentale urmează să aibă nevoie de aprobări guvernamentale, pentru a putea primi bani din afară, Ungaria şi Egiptul sînt numai două locuri într-un conflict în curs de escaladare, iscat de două guverne cu intenţia de a controla grupurile care promovează viziuni liberale despre democraţie şi încearcă să lanseze dezbateri publice în aceste direcţii. În ultimii 2 ani, Azerbaijanul, Mexic, Pakistan, Rusia, Sudanul şi Venezuela au adoptat legi obstrucţioniste privind finanţarea externă a ONG-urilor din aceste ţări, alte state plănuiesc să facă la fel, inclusive Malaysia, Egiptul, Nigeria şi Bangladesh. Cele mai afectate sînt organizaţiile implicate în promovarea democraţiei şi a drepturilor omului, dar şi cele din sănătatea publică. Este cunoscut faptul că, în anii imediat de după prăbuşirea comunismului şi încheierea războiului rece, multe guverne au acceptat bucuroase bani pentru ONG-uri, pentru a putea cîştiga, astfel, favorurile Americii şi ale aliaţilor ei. Dar, rolul jucat, apoi, de ONG-uri în 2004, în „revoluţia portocalie” din Ucraina, incluzînd acele organizaţii finanţate de „Societatea Deschisă” şi deocheată a miliardarului american George Sörös, a dus la o schimbare puternică de percepţie a lucrurilor, şi de atitudine. Anul următor, în 2005, preşedintele rus Vladimir Putin a declarant că „organizaţiile publice” nu pot primi finanţare din exterior, iar, în 2012, ONG-urile din Rusia care căpătau bani din afară şi erau angajate în „activităţi politice” trebuiau să se înregistreze ca „agenţi străini”, ceva care, s-o spunem pe cea dreaptă, sună a spionaj. Şi, păstrînd proporţiile, seamănă întrucîtva cu „Spaima Roşie” din America primilor ani ai războiului rece (1947-1957), cu Actul pentru cercetarea activităţilor anti-americane şi vînătoarea de vrăjitoare” comuniste, a senatorului Joseph McCarthy, cu mai vechea Lege Smith, din 1940, privind înregistrarea obligatorie a străinilor aflaţi în SUA, cu legea McCarran, din 1950 privind securitatea internă etc., desigur toate posibile surse de „inspiraţie” pentru cei care, astăzi, pe drept sau pe mai puţin drept, scrutează atent banii veniţi de la „sponsori” externi şi activităţile ONG-urilor. De altfel, suspiciunile privind finanţările externe ale ONG-urilor nu sînt nici noi, şi nici limitate la ţări neconvertite încă pe deplin la democraţia occidentală. Recent, New York Times a publicat o listă cu donaţii făcute de guverne străine unor grupuri neguvernamentale de reflecţie (şi de influenţă) de la Washington, iar India, o ţară care stă foarte bine la capitolul democraţie, menţine din 1976 o lege care cere aprobarea guvernului pentru finanţarea din exterior a ONG-urilor – actualul prim-ministru naţionalist, Narendra Modi, chiar se gîndeşte să o mai înăsprească, puţin. În ultimii 2 ani, USAID, agenţia guvernamentală a SUA pentru dezvoltare internaţională, a fost dată afară din Rusia şi Bolivia, numărul ONG-urilor cu profil politic din Uzbekistan a scăzut în ultimul deceniu aproape de extincţie, iar în Etiopia organizaţiile non-profit nu pot deţine mai mult de 10% din fondurile lor, din finanţări externe. Experţii spun că vremurile grele s-au prăvălit pentru ONG-urile specializate în democratizare şi acţiuni politice încă din vremea şi din pricina erorilor de politică externă făcute de fosta administraţie americană George Bush jr. (2000-2008), văzută ca un fel de jandarm internaţional, gata în orice clipă „să-şi arate muşchii”, în orice colţ al lumii. Astăzi, percepţia în lumea euro-atlantică este că democraţia şi libertăţile individuale, aşa cum sînt ele concepute de către occidentali, se află într-un reflux crescînd, pretutindeni dincolo de frontierele lor.

RADU TOMA
TRICOLORUL