Masoneria, o joacă de copii mari… (I)

Conventul. Un gest neobişnuit şi surprinzător l-a făcut şeful ritului scoţian şi „mare maestru fondator” Costel Iancu, care, încă de la primul tur de scrutin, ieşind din cabina de vot, a arătat către cei din jur, curioşi să îi cunoască preferinţele, buletinul ştampilat pe dreptunghiul cu Radu Bălănescu. Şi tot pentru ca „fraţii” ritului scoţian (majoritar în MLNR) să ştie cu cine să voteze, acelaşi Suveran Comandor Iancu forma o „tripletă” ce vocifera cu cea mai mare amiciţie în sala Conventului din 6 noiembrie (sala Al. I. Cuza din Palatul Parlamentului), împreună cu Radu Bălănescu şi cu Corneliu Vişoianu.

Cu puternica susţinere din spate a „fraţilor”, dar mai ales, cum s-a văzut, al unor forţe politice şi dintr-o anumită zonă obscură…, în primul tur, preliminar, pe primul loc s-a plasat Gheordunescu (cu 495 de voturi), urmat de Radu Bălănescu (cu 485 de voturi) şi, la mare distanţă, de Cornel Vişoianu, dar micul avans ce îl luase Gheordunescu asupra lui Bălănescu, nu îi asigura victoria în turul doi, disputat numai de el şi de Radu Bălănescu.

După primul tur, Eugen Ovidiu Chirovici, încă Mare Maestru în funcţie al MLNR, a demarat un fel negocieri cu Mircea Gheordunescu pentru a-l convinge că nu poate cîştiga atîta timp cît Costel Iancu şi-a arătat public preferinţa pentru Bălănescu, sfătuindu-l să se retragă strategic şi să îl declare pe Radu Bălănescu învingător, pentru ca astfel să poată negocia ca echipa finală de conducere a MLNR să includă în proporţii egale membrii ambelor tabere, inclusiv o funcţie strategică pentru el, Chirovici. Gheordunescu a reacţionat, însă, ca de obicei, aproape făcînd o criză de nervi şi strigînd că el a cîştigat şi că este viitorul Mare Maestru. „Deşi s-a încercat să fie calmat, nu s-a reuşit… Mircea i-a strigat lui Radu Bălănescu că nu negociază nimic pentru că el va fi cîştigătorul”, spunea un martor. După un asemenea episod de „rebelitate” al lui Gheordunescu, „furnicuţele” lui Radu Bălănescu (membrii echipei de campanie) au început să „are” toată zona în lung şi lat, să „facă marcaj om la om” pentru a-i cîştiga pe electorii lui Gheordunescu, făcîndu-le diferite „încurajări” (promisiuni) că va fi mai bine cu Bălănescu.

„Influenţa exercitată de Costel Bobic – spunea FI. Ghiulbenghian – a fost suficient de puternică pentru a-l determina pe Chirovici să blocheze orice discuţie în acest Convent asupra regularităţii acţiunilor întreprinse de Radu Bălănescu în ultimele 3 luni pentru cîştigarea alegerilor din MLNR, deşi acest lucru ar fi adus un avantaj uriaş lui Mircea Gheordunescu în confruntarea de astăzi. Chirovici dovedeşte din nou cît de dragă îi este trădarea, după sprijinirea constantă din ultimii doi ani a candidaturii lui Mircea Gheordunescu, vînzîndu-l pe acesta exact în momentul decisiv al candidaturii…

Suplimentar, sînt convins ca relaţia de prietenie deosebit de apropiată a lui Costel Bobic cu Costel Iancu, precum şi ajutorul acordat acestuia de Costel Bobic în cîteva momente-cheie, au cîntărit enorm în decizia Suveranului Comandor de a-l sprijini pe faţă pe Radu Bălănescu”.

Aşa că, în al doilea tur, Radu Bălănescu primeşte 112 voturi suplimentare, învingîndu-l detaşat pe Mircea Gheordunescu, dar se grăbeşte să împace toată lumea, spunînd că va „face totul” pentru a „continua efortul extraordinar făcut de Marele Maestru Eugen-Ovidiu Chirovici… care a deschis calea spre nenumărate relaţii internaţionale”. El mai spunea că îl va avea „în permanenţă .alături” pe Chirovici, care îl „va ajuta”.

„Sînt convins că Lumina va străluci asupra tuturor celor care vor pleca în miez de noapte acasă, cu conştiinţa că au decis soarta Masoneriei Române”, încheia Radu Bălănescu, lăsîndu-i cuvîntul aşa-zisul „Immediate Past Grand Maşter”, adică lui Chirovici, care a făcut o dare de seamă, lăudîndu-se, deşi regreta că „serenitatea şi calmul cu care ar trebui să se desfăşoare întotdeauna lucrările noastre au fost tulburate de orgolii, excese, exhibiţionism toxic şi interpretări delirante” (aluzie la dezvăluirile d-lui Ghiulbenghian).

La puncte albe, ce le-ar fi obţinut de cînd a luat mandatul în 2004, el enumera: A. -că MLNR este „cea mai importantă poveste de succes a (masoneriei) Europei Centrale şi de Sud” prin recunoaşterea regularităţii şi prin numărul mare de masoni, recrutaţi mai ales dintre factorii de putere; B. – în cadrul MLNR „şi-au început lucrările ritul Suedez şi cel de Memphis şi Misraim, s-a încheiat construcţia ritului de York, iar ritul Scoţian şi-a continuat traiectoria ascendentă”; C. – au fost instalate corpurile masonice Eastern Star şi DeMolay; D.- s-au construit „peste 40 de temple la nivelul ţării”.

Rămîne de rezolvat – încheia Chirovici – „deplina unire” a masonilor români (căci mai există alte 9 ordine/obedienţe masonice româneşti) şi „construcţia unui sediu reprezentativ pentru Obedienţa noastră”.

O altă structură constituită la Conventul din 6 noiembrie 2010, dorită de Chirovici este un bord al MLNR „de tipul general board existent în United Grand Lodge of England”, care să fie „centrul de strategie al Obedienţei, tot aşa cum Marele Consiliu este centrul executiv al acesteia”. Chirovici lucrase de peste 1 an de zile la acest „proiect” şi fixase ca Bordul General masonic să aibă o durată a mandatului mai lungă decît aceea a Marelui Maestru şi a Marelui Consiliu (de 3 ani), „pentru a asigura continuitatea între două administraţii”, zicea el, avînd grijă să se şi plaseze în fruntea bordului.

După ce a depus jurămîntul de Mare Maestru în faţa sălii pline, compuse din delegaţii lojilor membre ale MLNR, Radu Bălănescu a „propus” (a numit) membrii Marelui Consiliu, membrii Tribunalului Masonic şi preşedintele acestuia, care au şi fost „validaţi” de plen, după care masonii şi-au ales membrii Curţii Superioare de Justiţie.

Noua echipă de conducere, care îl secondează pe Bălănescu, denotă alianţele, aranjamentele şi compromisurile comise. PD-L-istul (azi migrat spre USL) Vişoianu a devenit „Mare Maestru Adjunct”, poziţie înfiinţată pentru prima dată, în ultima zi a Conventului. Funcţia de mare maestru adjunct se regăseşte şi în constituţia altor obedienţe masonice din lume şi îi conferă lui Vişoianu a doua poziţie în ierarhia MLNR (potrivit cutumelor, în anumite ţări, marele maestru adjunct îi urmează Marelui Maestru la conducerea ordinului, după ce acestuia din urmă îi expiră mandatul).

În cadrul aceleiaşi solemnităţi, Eugen Ovidiu Chirovici a primit titlul de „Mare Maestru de Onoare ad vitam”, adică mare maestru de onoare pe viaţă, iar învinsul alegerilor, Mircea Gheordunescu, a primit titlul de Mare Maestru de Onoare, pe care îl va purta pe parcursul mandatului Bălănescu. Eugen Ovidiu Chirovici, în calitate de „Mare Maestru din Trecut”, va fi şi preşedintele „Consiliului Luminilor”, organism cu rol executiv. Cuvîntul de ordine printre „fraţii” din MLNR era că, oricum, E.O. Chirovici „va fi în continuare garantul MLNR pentru acordurile bilaterale externe, mai ales că va fi singurul Mare Maestru din Trecut şi va trebui să se implice în păstrarea muncii depuse la extern timp de 7 ani”.

„Bălănescu i-a dat lui Chirovici tot ce acesta a solicitat”, s-a spus apoi, căci peste cîteva zile l-a numit „preşedinte al Comisiei de Externe a MLNR” desemnîndu-l să participe, împreună cu prietenul său Cristian Unteanu, la majoritatea evenimentelor externe la care MLNR este invitată. Aşa că „fraţii” mai cîrcotaşi şi mai atenţi au trebuit să constate că „atribuţia principală a Marelui Maestru, aceea de reprezentare a Ordinului în relaţiile cu alte Obedienţe, a fost cedată de lui Chirovici şi echipei sale încă din prima săptămînă de mandat a lui Bălănescu”.

Noul „Mare Secretar” al MLNR devenea Cătălin Tohăneanu (în locul lui Dan Tănăsie), nou „Mare Orator” Remus Borza (lichidatorul Hidroelectrica, care l-a înlocuit pe Ovidiu Galeş), iar nou Mare Trezorier Vasile Puşcariuc (în locul lui Radu Deac).

“Din păcate, pentru a-şi asigura liniştea în finală – crede FI. Ghiulbenghian – Radu Bălănescu a fost forţat să negocieze cu Chirovici păstrarea în echipa sa a celor doi loiali parteneri ai de acum fostului Mare Maestru, mă refer la Dănuţ Tănăsie şi Cristi Unteanu.” Aceştia, membri ai Consiliului Masonic, sînt sfetnici-secondanţi ai lui Bălănescu. Dănuţ Tănăsie nu ar fi fost însă susţinut de Chirovici, căci peste două zile, într-o discuţie de cîteva ore în barul Hotelului Continental, Chirovici i-ar fi reproşat destul de dur lui Bălănescu că a acceptat cererea imperativă a lui Costel lancu şi l-a numit pe Dan Tănăsie Pro Mare Maestru, dar i-a mulţumit că şi-a respectat cuvîntul şi l-a păstrat pe Unteanu în funcţia de Mare Secretar de Externe şi că pe Virgil Niţulescu l-a numit Pro Mare Maestru.

Ioan Dănuţ Tănăsie a lucrat în perioada 1968-1989 ca ofiţer operativ în Direcţia de Informaţii Externe (DIE), diviziunea TS, care s-a transformat în 1990 în SIE (spionajul românesc), de unde s-a pensionat şi a trecut în rezervă în 1992, cu gradul de locotenent-colonel. Tănăsie, devenit „mîna dreaptă a lui Chirovici” în centrala masonică, era, în acelaşi timp, în plan profan, directorul de distribuţie al motorinei pentru Rafinăria Vega ce-i aparţinea lui Dinu Patriciu. De altfel, Tănăsie şi Patriciu erau, la un moment dat, membri ai aceleiaşi loji masonice, Phoenix, iar soţia lui Chirovici lucra pe un post de conducere la Rompetrol-ul lui Patriciu. Se spune că, din 2003, „tandemul Chirovici-Tănăsie a monopolizat conducerea Marelui Consiliu”.

Cristian Unteanu a devenit cunoscut în presă ca „mînuitorul banilor fundaţiei lui Sorin Ovidiu Vîntu”, respectiv administratorul fundaţiei de la Bruxelles a lui Vîntu. Unteanu, acuzat de relaţii cu vechea Securitate, a fost primul şef de cabinet al lui Petre Roman în 1990, a ajuns corespondent al ziarului „Ziua“ la Bruxelles, apoi al postului Realitatea TV şi un fel de „ministru de Externe” al MLNR, cu titlul de „Mare Secretar de Externe”. Unteanu a fost alături de Chirovici şi Gheordunescu în octombrie 2010, la Bruxelles, la „Summitul Masoneriei-UE”. (Va urma)