Tragicul eveniment din 1944, atunci cînd peste 5.000 de bucureşteni au murit în timpul celor 17 bombardamente aeriene asupra Capitalei, rămîne unul dintre cele mai mari dezastre din istoria oraşului.
Totul mergea bine pentru o zi de marţi, din 4 aprilie 1944. Însă, dintr-o dată, la orele 13,45 fix, alarmele încep să sune în tot oraşul. Din păcate, mulţi dintre locuitorii Capitalei nu au băgat de seamă, întrucît au crezut că este un exerciţiu, şi nu au mai apucat să ajungă la adăposturile antiaeriene.
Cerul se întunecă subit şi un zgomot asurzitor parcă anunţă sfîrşitul lumii. E eclipsă de soare? Nu! Sînt peste 200 de bombardiere pregătite să atace oraşul. Închizi ochii, îi deschizi, şi brusc, frumoasa Capitală se transformă în ruine. Cîteva ore mai tîrziu, începeau să se numere victimele şi pagubele: mii de morţi şi sute de clădiri distruse. „Cînd am ieşit în curte, am văzut plutind nenumărate hîrtii colorate (manifeste, probabil) şi am crezut că, într-adevăr, avioanele nu aruncaseră altceva decît manifeste… Primele zvonuri venite din oraş (o bombă pe Brezoianu, una pe Strada Carol) mi s-au părut născociri. Cînd am ieşit spre centru, o stranie agitaţie nervoasă însufleţea străzile, parcă mai mult din curiozitate decît din groază. Abia mai tîrziu, ne-am dat seama de întinderea dezastrului”, Mihai Sebastian, jurnal.
Gara de Nord, principala ţintă
Dar de ce să se întîmple o aşa nenorocire? SUA şi Marea Britanie îşi doreau ca astfel să împiedice transporturile militare spre frontul din Moldova, unde armata sovietică, aliatul lor, forţa înaintarea spre vest. Ţinta principală a bombardierelor a fost Gara de Nord. Potrivit arhivelor româneşti, „obiectivul strategic fundamental era distrugerea în Bucureşti, ca şi în alte oraşe româneşti, a sistemului de transporturi feroviare, a industriei de război, în ultima instanţă a tot ce ţine de economie, inclusiv populaţia civilă”. Au fost lovite în special cartierele de vest şi nord-vest, respectiv Cotroceni, Griviţa, Ghencea, şi, în primul rînd, regiunea Gării de Nord, unde s-a întrebuinţat sistemul „covorul de bombe”.
Printre zonele atacate se mai numără Calea Victoriei, Gara Băneasa, Triajul Gării de Nord, Hotelul „Splendid” şi „Parc-Hotelul”, ambele hoteluri fiind complet distruse şi o mare parte a locatarilor ucişi.
Piloţii britanici atacau Capitala doar noaptea
Infernul din Capitală a continuat şi în noaptea de 2 spre 3 mai, între orele 1,10 şi 1,30, cînd 70 de avione plecate din sudul Italiei au ajuns pe cerul Bucureştilor. Istoricii spun că britanicii bombardau România numai pe timp de noapte. Atunci a fost înregistrat primul atac nocturn executat de englezi, care au revenit cu 100 de bombardiere grele în noaptea de 6 spre 7 mai. Pe 7 mai 1944, între orele 10,49 şi 12,06, un număr de 700 de avioane, dintre care 500 de bombardament de tip B-24 şi 200 de aparate de vînătoare, s-au năspustit asupra Capitalei, la doar 10 ore de la atacul nocturn britanic.
Ultima zi de coşmar
Documentele istorice consemnează faptul că, în ciuda intervenţiei prompte a celor 75 de avioane de vînătoare româneşti şi 64 germane, a artileriei antiaeriene, inamicul îşi atinge obiectivele, provocînd distrugeri de o amploare fără precedent în capitala ţării.
Cifre tragice după infern
Un bilanţ statistic arată că de-a lungul celor 17 ore de bombardamente aeriene, începînd cu cel din 4 aprilie 1944, executate de americani şi englezi cu aproximativ 3.640 de avioane de bombardament de diferite tipuri, însoţite de circa 1.830 de avioane de vînătoare pe timp de zi, au fost ucişi 5.524 de locuitori, răniţi 3.373, iar 47.974 au rămas fără adăpost, devenind sinistraţi. Au fost distruse 3.456 de case de locuit, au fost distruse parţial 3.473, 401 au fost avariate şi au fost 2.305 de incendieri. Pentru apărarea Capitalei, s-au ridicat şi au angajat lupte antiaeriene, de multe ori în inferioritate numerică, 601 avioane de vînătoare româneşti şi 709 germane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu