Mulţi observatori ai evenimentelor care sînt în derulare în Ucraina au făcut remarca – şi s-au limitat doar la ea – că reacţia militară a Rusiei a fost dictată de orgoliul ei de mare putere. Desigur, poate fi o explicaţie, dar nu este singura şi, desigur, nu cea mai importantă. Cu rol de arteră de reţea pentru transportul gazelor ruseşti, de grînar pentru o serie de ţări din Europa şi cu importanta ei poziţie geo-strategică, dată de deschiderea la Marea Neagră, Ucraina este ,,prinsă la mijloc” între interesele politice, economice şi militare ale Rusiei (şi ale Chinei, dar care e mai puţin vizibilă) pe de-o parte, şi interesele UE (secondată de SUA), pe de altă parte.
Politologul american de origine poloneză Zbigniew Brejinski, consilier al mai multor preşedinţi americani – inclusiv al lui Barack Obama – spunea, în 1998, că ,,…fără Ucraina, Rusia nu mai este un imperiu eurasiatic”. De aici, poate şi explicaţia atitudinii foarte tranşante, prompte, rapide şi spectaculoase a Rusiei. Acelaşi Brejinki mai spunea recent că ,,…dacă Ucraina e zdrobită în timp ce Occidentul e spectator, libertatea şi securitatea României, a Poloniei şi a ţărilor baltice vor fi ameninţate”. Cu toate că politologul american, ,,uns” cu toate alifiile administraţiilor americane care s-au succedat la Washington, nu ne oferă şi alte detalii ale intereselor americane în Ucraina (dincolo de mult şi în exces clamata ,,necesitate a asigurării drepturilor fundamentale ale omului”), este lesne de înţeles că, pe fond, el are dreptate. Atît la Bucureşti, cît şi la Chişinău, criza ucrainiană, implicaţiile şi mai ales posibilele evoluţii ale acesteia sînt urmărite cu multă îngrijorare, chiar dacă acest fapt nu este sesizabil pentru omul de rînd, preocupat de grija zilei de azi, şi mai puţin a celei de mîine. Pe parcursul celor 3 episoade ne-am străduit să redăm opiniile unor oameni foarte bine familiarizaţi cu problematica spaţiului în discuţie – foşti diplomaţi români, analişti de informaţii (itelligence) -, precum şi a unor surse bine informate, din Republica Moldova. Iată, în continuare, alte cîteva dintre aceste opinii. Dr. Tiberiu Tănase – cercetător asociat la Universitatea Creştină ,,Dimitrie Cantemir”, din Bucureşti – consideră că materializarea opţiunii eropene, pentru care s-a murit la Kiev, este greu de realizat: ,,Ceea ce ar putea e urma e greu de prognozat, avînd în vedere că extinderea NATO a ajuns la graniţele Ucrainei. Rusia va face tot posibililul să menţină Ucraina ca stat-tampon între teritoriul rus şi NATO şi să o replaseze în sfera sa de dominaţie, integral sau parţial, pentru păstrarea securităţii spaţiului său de interes. În acest moment, o încercare de reorientare a Ucrainei către spaţiul politic şi economic european este un fapt foarte puţin probabil, avînd în vedere că SUA vor trebui să facă eforturi imense pentru integrarea Ucrainei în Uniunea Europenă”. Potrivit profesorului Tiberiu Tănase, situaţia din Ucraina este atît de fluidă, încît ea poate evolua, în următoarele săptămîni, spre separatism teritorial, fapt urmat, aproape inevitabil, de o criză economică cu efecte devastatoare. „… Starea de fapt actuală este fluidă şi instabilă – spune Tănase – şi ea poate evolua spre o situaţie mult mai periculoasă: spre secesiune, sau sparatism teritorial, alimentat de o criză economică severă, ce se poate transforma într-una socială, greu de controlat şi stabilizat”.
În Republica Moldova, dincolo de admiraţie,
foarte multă îngrijorare…
O sursă avizată, provenind dintr-o structură militară de la Chişinău, care a dorit să-şi păstreze anonimatul, ne-a declarat următoarele: ,,Există temeri serioase cu privire la extinderea conflictului şi influenţele negative directe asupra Republicii Moldova – economice, politice, sociale. Însă, în aceeaşi măsură, creşte şi admiraţia faţă de capacitatea de mobilizare a unui popor, ucrainienii (…), împotriva dictaturii, a sovietelor, a înapoierii şi corupţiei, precum şi împotriva politicienilor vînduţi. Cu unele excese naţionaliste, tipic ucrainiene, desigur, de pe urma cărora pătimesc încă mulţi români. Impresia majoritară (şi pragmatică), la Chişinău, despre evoluţiile recente din Ucraina este aceea că eventuala consolidare a schimbării de macaz de la Kiev ar izola complet Transnistria şi ar putea, astfel, să orienteze situaţia într-o direcţie favorabilă Moldovei”. Aceeaşi sursă consideră că, prin aceasta, s-ar da o lovitură şi ,,Coloanei a V-a”, din Republica Moldova: ,,S-ar reteza, aproape, cordonul ombilical ce alimentează permanentul şantaj multiplu practicat de Moscova. Am spus «aproape», deoarece Coloana a V locală (…), fără legături reale, altele decît limba sovietică, nostalgiile staliniste şi îndoctrinarea pravoslavnico-bolşevică, este foarte vioaie. Şi suficient de influentă, într-o ţară avînd o populaţie dezorientată şi cu o cultură politică precară. Deci, esenţialmente supusă manipulării”. Potrivit sursei citate, situaţia din Ucraina se vede mult mai realist de la Chişinău, faţă de cum se vede ea de la Bucureşti: „… pe de o parte, starea de conflict extern le-ar fi profitabilă pro-ruşilor. Pe de altă parte, cozile de topor ar fi gata, oricînd, să o alimenteze din interior, pentru a dezvolta şi mai mult confuzia şi a se face parte în proces. În orice caz, de la Chişinău, situaţia, în general, se vede mult diferit de felul cum apare ea de prin ştirile şi analizele din România, sau de cum ne-ar conveni, nouă, să fie…”.
În loc de concluzii
În acest ,,război al intereselor”, mult timp nevăzut, dar care a devenit acum (aproape) realitate şi destul de vizibil, aspiraţiile ucrainienilor contează mai puţin. Ele sînt doar ,,un paravan” al făţărniciei cu care se face adevărata, reala şi cruda politică internaţională, bazată exclusiv pe interes şi pragmatism economic. Morţii ucrainieni, indiferent de ce parte a baricadei se vor fi aflat aceştia, vor fi, unii dintre ei, „eroii de serviciu”, aceia care vor da legitimitate noii puteri care se va instala şi care, chipurile, va împlini idealurile de libertate şi de prosperitate ale cetăţenilor ucrainieni. Ceilalţi oameni care au murit atunci vor fi etichitaţi, probabil, ca ,,terorişti” şi consideraţi victimele noii puteri, oricare va fi aceasta. Un scenariu binecunoscut, nu vi se pare? În spatele politicienilor-marionetă ce vor fi instalaţi la putere cu binecuvîntare externă se vor afla, însă, ,,adevăraţii sforari” – indiferent cum se vor numi ei -, care vor dispune şi vor profita, cu adevărat, de resursele Ucrainei, de poziţia ei geo-strategică de excepţie. Cei care pierd vor fi, însă, oricum, ucrainienii. (Sfîrşit)
Prof. NICOLAE BALINT
TRICOLORUL

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu