Pericol de război la graniţele României (2)

15.000 de militari ruşi au invadat Ucraina. În marea lor majoritate, statele aflate la graniţă cu Rusia sau cu Ucraina au luat măsuri de ridicare a gradului de alertă, avînd în vedere că evenimentele pot lua o turnură imprevizibilă, de natură să le afecteze securitatea naţională. Cea mai mare parte a analiştilor evenimentelor ce se derulează în prezent în Peninsula Crimeea, din Ucraina – evenimente în care Rusia s-a implicat militar de o manieră neaşteptată şi, în acelaşi timp, spectaculoasă – se rezumă, sau se referă, în mod deosebit, doar la aspectele de ordin militar, precum şi la reacţiile internaţionale faţă de cele ce se petrec în spaţiul respectiv. Care sînt, însă, implicaţiile economice ale acestei crize? Ce atitudine vor adopta în viitor principalii actori ai scenei internaţionale, care, dincolo de declaraţiile oficiale, trebuie să ţină seama de propriile interese? Cum vor arăta relaţiile Est – Vest după ce criza ucrainiană va lua sfîrşit? Sînt doar cîteva dintre aspectele cele mai importante la care încearcă să răspundă – opinii în exclusivitate – foşti diplomaţi români, reputaţi analişti militari şi specialişti din domeniul comunităţii informative (intelligence), precum şi surse foarte bine informate, din Republica Moldova.
* Un nou Război Rece? Urmarea: efecte economice, greu de estimat
Opţiunea europeană a Ucrainei nu va putea fi, probabil, obstrucţionată de Rusia. Însă trebuie remarcat că în societatea ucrainiană există, în mod cert, o falie adîncă, de vreme ce aproximativ 40 % din cetăţenii cu drept de vot se opun acestei orientări. Pe de altă parte, Ucraina are încă foarte multe probleme legate de propriile frontiere şi, pe cale de consecinţă, are probleme şi cu recunoaşterea drepturilor minimale, prevăzute prin legi şi acorduri internaţionale, pentru comunităţile etnice minoritare de pe teritoriul ţării. Nu e deloc de neglijat faptul că, în Ucraina, mişcarea naţionalistă se află pe un trend ascendent, ea fiind profund implicată în evenimentele ce au debutat la Kiev cu mai mult timp în urmă. Explicaţiile naţionalismului ucrainian, tot mai violent şi mai radical, sînt relativ simple. Ele trebuie căutate atît în istoria frămîntată şi tragică a Ucrainei, ţară învecinată cu un stat puternic, precum Rusia, care a manifestat permanent tendinţe expansioniste, cît şi în situaţia actuală a ţării: sărăcie generalizată, un grad de corupţie foarte ridicat şi lipsa separaţiei puterilor în stat. Vasile Buga, fost ministru consilier al României pe spaţiul rus, un foarte bun cunoscător al realităţilor acestei zone, afirmă: ,,Ultimele evoluţii din Ucraina sînt pe cale să ne aducă în pragul unui nou război rece, cu urmările atît de cunoscute nouă. Pentru găsirea unei soluţii, cred că ar trebui pornit de la geneza acestui conflict: neîndeplinirea, de către forţele de opoziţie din Ucraina, a angajamentelor asumate prin Acordul din 21 februarie a.c., garantat de reprezentanţii celor 3 state membre ale UE: Germania, Franţa şi Polonia. (…) În spatele forţelor de opoziţie moderate se află forţe radicale, care nu au nimic comun cu valorile europene…”. Potrivit opiniei fostului diplomat român la Moscova, consecinţele economice vor fi pe măsură şi ele nu vor întîrzia să apară: ,,Ameninţarea Occidentului cu sancţiuni de tot felul la adresa Rusiei vor avea ca efect tensionarea gravă a situaţiei în regiunea noastră, apariţia unui nou conflict îngheţat în apropierea frontierelor României plasînd ţara noastră într-o zonă de instabilitate, de natură să descurajeze venirea investitorilor străini”.
UE şi NATO, surprinse. Germania, „joc” la două capete?
După experienţele cu aşa-zisele „revoluţii portocalii”, nimeni nu poate fi atît de naiv să mai creadă că evenimentele din Ucraina au fost, pur şi simplu, „spontane”. Dincolo de realităţile socio-economice şi politice din Ucraina – cu un cert rol stimulator al revoltei ucrainiene – au existat „actori”, ale căror interese economice au intrat în coliziune în acest spaţiu. Probabil că, dincolo de derularea atît de imprevizibilă a evenimentelor din Ucraina, mai cu seamă reacţia militară, rapidă şi promptă, a Rusiei a fost cea care a surprins UE şi NATO. Germania, unul dintre actorii principali ai UE, are, însă, propriile interese şi nu pare dispusă, nici chiar în numele acestei uniuni tot mai nefuncţionale, să-şi compromită interesele pe termen lung. În opinia lui Traian Pleşca, fost ministru consilier pe spaţiul german, „Germania nu este dispusă să bată din călcîie în faţa big brother-ului american, care nu numai că a umilit-o prin ascultarea telefoanelor mobile ale oficialilor germani, ci, probabil, i-a cauzat şi pagube în sfera intereselor sale politice şi economice.(…) Stoparea negocierilor pentru Acordul de liber schimb UE-SUA s-a datorat, în mare parte, vigilenţei Germaniei, întrucît respectivul acord risca să creeze avantaje concurenţiale firmelor americane. Este un semnal clar că Germania nu este dispusă să-şi sacrifice propriile interese pentru interese strategice americane”. Traian Pleşca apreciază că, dincolo de evoluţiile viitoare şi de interesele UE, Germania îşi va urmări pragmatic propriul interes. „Dintre ţările membre ale UE – a declarat fostul diplomat – Germania este cea mai bine asigurată, din punct de vedere energetic, de către Rusia, graţie gazoductului prin Baltica, expresie a diplomaţiei Gazprom-ului, la care, deocamdată, nu există alternativă. Aşadar, interesul ei naţional şi nu cel comunitar, sau cel american îi vor dicta, în continuare, conduita faţă de Federaţia Rusă”. (Va urma)
Prof. NICOLAE BALINT
TRICOLORUL