Lista extremiştilor

Într-o serie de ţări europene, în Statele Unite ale Americii, dar şi în Rusia, partidele extremiste cîştigă tot mai mult teren. Ascensiunea acestor formaţiuni este atît de puternică încît, în unele cazuri, a determinat partidele moderate să preia din promisiunile extremiştilor, cu scopul de a atrage o parte importantă din electoratul acestora. Privind lucurile din perspectiva noastră, ca naţiune, mărturisesc că sînt destul de îngrijorat cu privire la diversele forme de violenţă verbală exprimate în adunări cu tentă vădit provocatoare, iniţiate din rîndurile unei minorităţi etnice de pe teritoriul ţării noastre, fapt ce ar trebui să ne liniştească. Precizez că mă număr printre aceia care au învăţat, la cursurile de Istorie, despre trecutul glorios al Armatei Române, al militarilor care şi-au îndeplinit cu eroism datoria, inclusiv în beneficiul altora. Toate aceste acţiuni, nejustificate nici măcar istoric, mă fac să cred, cu toată convingerea, că e nevoie ca, în România, populaţia să recapete deplina încredere în faptul că sîntem o ţară stabilă, unde discursul xenofob şi rasist nu are cum să dea roade. De aceea, cred că întreaga clasă politică trebuie să conştientizeze că a venit momentul să dea un semnal clar, un semnal politic lucid, în care să se regăsească glasul tuturor partidelor responsabile din ţară şi, de ce nu?, chiar din Europa. Poporul Român are datoria să arate tuturor că respinge acest periculos curent, ce prinde tot mai mult teren, mai ales că ne aflăm într-un moment în care dificultăţile economice actuale generează instabilitate atît în familie, cît şi în comunitate.
Alături de întreaga clasă politică, trebuie să ne regăsim toţi aceia care vor să poarte stindardul toleranţei, al păstrării unui mesaj decent cu privire la valorile europene, pe care să le promovăm prin diferite programe şi acţiuni. Să fim o ţară în care, inclusiv în ceea ce priveşte autonomia locală, tot ceea ce este valabil pentru Europa să fie valabil şi pentru România, şi nimic în plus. Îngrijorător este faptul că există tineri care, sub influenţa discursului înşelător al unor auto-intitulaţi lideri de aşa-zise partide, uniuni sau organizaţii, se dedau la acţiuni violente, jignitoare, dînd senzaţia că vor să transforme România în poligon de încercare al extremiştilor. Prin urmare, putem spune, cu toată convingerea, că există un pericol real! Pentru că, în timp ce unele partide sînt concentrate asupra luptei interne pentru cîteva voturi, acest pericol, care ne paşte pe noi toţi, este ignorat. Cînd spun acest lucru, mă refer şi la mulţi dintre actualii politicieni, care, din cînd în cînd, sînt puşi în faţa unor liste cu tot felul de revendicări şi pretenţii – ce par de-a dreptul aberante pentru orice bun român -, întocmite de o anume formaţiune de pe scena politică a ţării. Se pare că reprezentanţii acestui partid (în anumite cazuri) au nevoie şi de cîţiva extremişti, pentru a părea, ei, moderaţi, ceea ce, de fapt, nu sînt, atîta vreme cît luptă pentru dobîndirea autonomiei teritoriale. Totuşi, înţelegînd dorinţa de negociere a unora, putem spune că este în spiritul democraţiei ca, la o listă cu pretenţii, chiar aberante, să găsim soluţii rezonabile. Pe de altă parte, mă întreb: oare nu ar fi cazul să se adopte legi noi, menite să sancţioneze „comportamentul anti-social”, în scopul clar şi bine definit al combaterii extremismului radical care instigă la tensiuni sociale pe teritoriul ţării noastre? Bineînţeles, ele trebuie astfel concepute, încît să nu contravină legislaţiei în vigoare – mă refer atît la legislaţia naţională, cît şi la cea europeană. De asemenea, poate cineva se va gîndi ca fiind potrivite introducerea unei serii de modificări legislative, printre care şi revizuirea definiţiei extremismului, întocmirea unei liste oficiale – ce poate fi denumită ,,Lista extremiştilor” – care să includă instigatori şi ,,predicatori” ce încearcă să radicalizeze anumite grupuri de cetăţeni, precum şi impunerea unor restricţii clare celor declaraţi extremişti. Dar, pînă să ajungem la astfel de măsuri, cred că este extrem de important ca militanţii tuturor partidelor politice să îi determine, în spirit democratic, pe români să vină la urne şi să voteze orice partid care are prevăzut, în programul său politic, apărarea Interesului Naţional, prin orice mijloace, în afara celor de natură extremistă, pentru că, altfel, există riscul naşterii unui curent periculos, potenţat de situaţia economică dificilă pe care o traversăm, precum şi de alţi factori favorizanţi. Să nu ignorăm ceea ce se întîmplă în unele ţări europene, unde partidele de extremă-dreapta au obţinut procente îngrijorătoare în sondaje şi, acolo unde a fost cazul, în alegeri. Iar dacă clasa politică românească încă nu înţelege, sau poate se face că nu înţelege despre ce este vorba, prin aceste cîteva rînduri vreau să subliniez că un astfel de curent poate apărea şi la noi. Prevenirea şi combaterea acestuia trebuie să devină o prioritate pentru orice om politic, mai important sau mai mai puţin important, pentru orice activist de partid, indiferent de culoarea politică, dar iubitor de Neam şi Ţară. Pericolul este ca partidele extremiste, de tipul celor care au căpătat avînt în Europa de Vest, să se unească şi să capete o forţă mai mare, inclusiv în Parlamentul European. De aceea, va trebui să fim foarte atenţi pe cine vom trimite să ne reprezinte acolo. Asta mă face să cred că, dacă în perioada următoare nu vom mobiliza oamenii la vot, în România (parte importantă din Europa), date fiind deteriorarea nivelului de trai, pierderea/lipsa locurilor de muncă etc., se poate contura pericolul real al apariţiei unui curent xenofob şi rasist, dublat de un naţionalism de factură extremistă. Este necesar să percepem ca pe o sfîntă şi patriotică obligaţie morală necesitatea mobilizării unei părţi cît mai mari a cetăţenilor români să-i voteze pe cei înscrişi pe listele partidelor politice. Sau, cel puţin, să se prezinte la urne, chiar dacă îşi vor anula votul. Şi asta, nu doar pentru a creşte gradul de participare, ci şi pentru a contracara posibilitatea apariţiei unui curent, gata să se nască, xenofob şi rasist. Ne referim la anumite forţe politice care, sub puterea votului unei etnii, completat de absenteismul românilor la urne, reuşesc, la limita pragului electoral, să acceadă în Parlament, pe care, de multe ori, îl transformă într-o piaţă unde îşi negociază interesele personale. Cred, cu tărie, că noi sîntem cei care mai pot demonstra, încă o dată, că există, în Europa, un popor puternic şi că România poate împiedica promovarea, pe principii etnice, a unor formaţiuni care stau ascunse sub orice alte culori decît culorile şi interesele naţionale.
HORIA SCARLAT
TRICOLORUL