Demisia lui Tăriceanu – o „defectare” la comandă?

De ani buni, varanul Dan Voiculescu joacă la două capete… Pe de o parte, face pe republicanul, pe de altă parte, pompează prin latrinele sale mogulistice suflu în felurite alianţe de (re)instaurare a monarhiei. Suflu pe care îl promovează, cum altfel, prin „Jurnalul Naţional”, momentan gazetă republicană, dar care poate deveni, la o adică, fiţuică monarhistă, prin Antenele „regalităţii” (ai căror pastori-gîde promovează, „bloguit”, necesitatea restaurări monarhiei), dar, mai ales, prin fundaţia sa, instituind suculente premii pentru studenţimea atrasă în maşinăria de manipulare şi îndoctrinare. Iar alături îi stau şi alţi „republicani” de cauciuc, de la academicianul cu rîrîit monarhic, la feluriţi jurnalişti şi analişti gata să-şi vulcanizeze „convingerile” pentru a demonstra necesitatea (re)instaurării monarhiei. Şi poate că am uitat, dar mogulul Voiculescu nu este la prima incursiune „monarhistică”. Inclusiv în 2011, în contextul invitării fostului suveran în Parlament, vorbindu-se de posibila insinuare, prin otrăvitul fruct al „dudului”, monarhistul-actor, cîndva candidat la preşedinţie!, care ar fi trebuit să-i servească regelui în discurs cîteva fraze de solicitare a reinstaurării monarhiei. Nu a ţinut, însă! Acum, varanul activist se întoarce la vechea „şcoală”. Căci, „partajarea” este simplă: dacă prin unele universităţi se practică organizarea unor ample seminarii pe tema Holocaustului, cu evidente tente de îndoctrinare a studenţilor în culpa unei inventate vinovăţii a românilor, de ce nu s-ar derula manifestări similare şi pe tema restauraţiei monarhiei?! Evident, pentru a inocula tinerei generaţii ideea colapsului prezentului şi al viitorului din cauza structurii guvernamentale de tip republican. Iar manipularea se citeşte chiar din fundamentarea acestei dezbateri universitare „cruciale”, tema fiind motivată prin faptul că „dezbaterea privind monarhia în România (…) a apărut, firesc, în contextul unei renaşteri a curentului monarhist”. Şi ar fi o logică pentru o asemenea dezbatere. Dacă ar avea caracter istoric şi i-ar lăsa pe regi acolo unde le stă bine: în manualele de istorie. Aşadar, pentru Dan Voiculescu şi ştergătorii de praf din jurul lui, importanţa dezbaterii s-a impus graţie renaşterii curentului monarhist. Dar, oare, două scări de bloc (şi alea îmbătrînite!) de sub balcoanele Palatului Elisabeta înseamnă curent monarhist? Păi, dacă ar exista măcar, cum zice legea partidelor, ca să-i sîcîim, un pic, pe monarhişti!, cel puţin 25.000 de susţinători din minimum 18 judeţe, plus Capitala, poate am vorbi de un „curent”. Başca faptul că, pentru a cere o „reinstaurare”, fie şi a readucerii energicei „Eugenia” în fomula clasică de rupt dinţii (republicanilor!), se impune o iniţiativă legislativă cetăţenească în echivalentul celei de promovare a unui proiect de Constituţie venit dinspre popor. Dar, aşa, cu 1.000 de simpatizanţi, ce să faci?! Poate doar să-i înmulţeşti, evident, racolînd din rîndul tinerei generaţii, prin seminarii desfăşurate prin felurite universităţi… Totuşi, „justificarea” iniţierii de dezbateri pe o asemenea temă nu se leagă doar de presupusa apariţie a unui curent (mai mult pe sub uşă!) monarhist… Între virgule, maşinăria de manipulare mai adaugă ceva pentru crearea curentului de opinie dorit, vorbind despre necesitatea dezbaterii şi din prisma „reaşezării monarhiei în poziţia sa tutelară”! Adică, o temă cu răspuns dat, metodă specifică oficinei mogulului-varan. Pentru că, de fapt, nu despre o analiză a monarhiei faţă în faţă cu republica este vorba, ci de o impunere, „a priori”, a monarhiei „în poziţa sa tutelară”. O manipulare croită chiar din titlul „dezbaterii”: „ROMÂNIA – MONARHIE SAU REPUBLICĂ?” – în care prima opţiune plasată este Monarhia, deşi, măcar în logica actualei structuri de guvernămînt, întrebarea ar fi trebuit pusă invers! Oricum, finalul acestei „dezbateri” era cît se poate de previzibil, demonstrîndu-se că „România poate fi şi monarhie, şi republică”. Adică, ideea de a se pune, pentru început, egal între una şi alta. Prima fază a operaţiunii a fost, dar, un succes! Iar următoarele „teme” vor dezbate care dintre ele are hibe mai mari şi, tot aşa, pînă se va demonstra că republica este mai viciată decît monarhia! Dar, chiar înaintea furnizării răspunsului cu final plătit, un politician al PC-ului a furat startul, deputatul de Diaspora Ovidiu Alexandru Raeţchi vorbind, în cadrul unei dezbateri organizate de platforma… Dreapta Conservatoare („ambalajul” PC-ului pentru diaspora, pentru uz intern urmînd să se convertească într-un PC social-democrat), despre necesitatea unui dialog politic şi constituţional vizînd monarhia din România pentru a se aşeza „monarhia în poziţia sa tutelară firească în cadrul Statului Român”. Evident, tot „în contextul unei renaşteri a curentului monarhist”. Iar frazele sînt trase la indigo cu regulamentul „dezbaterilor” din ţară. Ceea ce înseamnă că deputatul, fie a citit „Jurnalul naţional” înainte ca acesta să fie tipărit, fie PR-ul PC-ului nu s-a complicat şi a dat drumul la aceleaşi comunicate! Apelul era adresat, la acel moment, candidatului-monarhist la preşedinţie, Crin Antonescu, căruia deputatul îi cerea, în calitatea de „viitor preşedinte cu viziuni monarhiste oneste”, să insereze sigiliul regal (?!) în procesul de revizuire a Constituţiei. „Nu trebuie să luăm în calcul un proces constituţional imediat, care să dezechilibreze angajamentele USL pe termen scurt, ci unul pe termen lung, poate de un deceniu”. Desigur, acest val al dezbaterilor promonarhie nu este întîmplător, el fiind lansat pe fundalul unor sondaje la comandă care ar arăta că un sfert dintre români vor monarhie (!), iar alţi 30% „nu au o opinie formată” (or fi cei din facultăţi?!), aşa că pot fi racolaţi la „seminarii”. Sondaje care mai indică şi faptul că românii nu mai cred în „mitul” regelui fugit din ţară cu un tren plin! Şi vor urma, probabil, alte asemenea „sondaje”, care vor desfiinţa, nu-i aşa?!, alte „mituri”. Cum ar fi abdicarea, darea ţării pe mîna comuniştilor şi ruşilor, ori mîrşava arestare a lui Ion Antonescu… În acest context, recenta demisie din PNL a lui Călin Popescu-Tăriceanu, un monarhist mult mai convins decît Crin Antonescu, nu pare să fie urmarea unei rătăciri de moment, ci un avînt dat de Dan Voiculescu într-un plan bine pus la punct. Care ar putea viza, de ce nu?, îndepărtarea lui Crin Antonescu, după Europarlamentare, nu doar din fruntea PNL, ci şi de la şefia Senatului (poate chiar mai sigur din fruntea Senatului!), dar şi din fruntea Comisiei de Revizuire a Constituţiei. Pentru că este tot mai probabil ca varanul să fie atît de dezamăgit de prestaţia lui Crin Antonescu în „prelucrarea” Constituţiei şi a întrebărilor pentru referendumul constituţional, încît pregăteşte, pentru momentul în care revizuirea va fi repusă pe tapet, un şef de comisie mai conştiincios! Şi, oare, cine ar fi mai potrivit decît Călin Popescu-Tăriceanu, care declara, încă din 2012, că în contextul revizuirii Constituţiei ar opta pentru reintroducerea monarhiei ca regim constituţional?! „Mutări” care ar explica şi rapida primire a lui Tăriceanu – chiar dacă tocmai îşi atîrnase de gît funia suicidului liberal – de către premierul Victor Ponta! Primit la Guvern, poate chiar după o intervenţie a varanului nemulţumit de tărăgănarea introducerii întrebării vizînd reinstaurarea monarhiei în setul pentru referendumul constituţional!
CEZAR ADONIS MIHALACHE
TRICOLORUL