De cîteva zile, mass-media din România abundă în declaraţii de îngrijorare, în ştiri şi întrebări, care de care mai alarmante. Ce ne facem, fraţilor? S-au supărat americanii pe ruşi, şi ruşii pe americani; începe războiul, gata; vor cădea capete; au sosit navele; ruşii vor să ia Crimeea; ce se va întîmpla cu noi, românii? Preşedintele ţării s-a grăbit să îşi pună neputinţa la dispoziţia U.E. încă dinainte de referendumul din Crimeea, ştiind că nici un astfel de scrutin nu e bun dacă nu e organizat şi controlat de el. Nici nu aflase lumea că ne „va reveni” flota în portul Constanţa, că Traian Băsescu se şi repezise să anunţe – ca şi Victor Ponta, imediat după el – că România este gata să ajute cu tot ce îi stă în putinţă deciziile Uniunii Europene, deşi el ştia bine că, din punct de vedere economico-financiar, nu mai avem nimic, că, în plan politic, sîntem microscopici, ni se face un semn sugestiv, cu degetul la cap, cînd cerem să fim băgaţi în seamă, iar din punct de vedere militar, nici măcar 40% din actualele forţe armate ale ţării nu sînt în măsură să intervină cu ceva. Dar asta nu contează, important este că ne-am arătat disponibilitatea şi că, în acest fel, vom putea spune: „Noi am fost primii!”.
Situaţia din Ucraina şi rezultatul votului din Crimeea erau previzibile; pentru orice om cu mintea întreagă era de aşteptat că, după implicarea U.E. şi a S.U.A. în criza politică din Ucraina – a căror poziţie de susţinere, fără echivoc, a euromaidanului, a favorizat declanşarea furiei protestarilor la adresa Moscovei – ruşii nu vor sta cu mîinile în sîn şi vor riposta. Era la mintea cocoşului că, după ce opoziţia din Ucraina, ajunsă la putere cu sticle incendiare şi lunetişti (la fel ca F.S.N.-ul la noi, în ’90), vor trece la cîrmă ruşii din Ucraina, ca şi cei din Rusia, şi că aceştia nu vor rămîne indiferenţi. Ruşii au fost provocaţi, iar cei care, acum, strigă „Ajutor!” sînt provocatorii. E ca şi cum ai intra în curtea unui cetăţean, i-ai întărîta cîinele, iar cînd acesta sare pe tine, strigi după ajutor şi îl dai pe cetăţean în judecată că te-a muşcat cîinele lui. Numai că, atîta timp cît legile europene sînt făcute de cei care-i provoacă pe cîini, căţeii vor schelălăi la ordin.
Alarmă tîrzie, sau doar inutilă?
Românii sînt bombardaţi cu mesaje de îngrijorare. Ne spune M.R. Ungureanu, fost ministru de Externe, fost şef al S.I.E. şi ex-prim-ministru – care se consideră expert, ceea ce şi este, dar în întărîtat cîinii cu băţul prin gard -, că trebuie să fim vigilenţi, că Transnistria este posibil să fie alipită Rusiei şi că Republica Moldova, bucată furată din trupul ţării noastre, este în pericol. Europa se va îngrijora de soarta bietei Transnistrii… Dar cînd trupele Armatei a 14-a au intrat în Transnistria, cînd românii de acolo au fost separaţi de fraţii lor, unde era „Europa”? Atunci nu s-a gîndit nimeni să impună sancţiuni Rusiei! Atunci nu s-a gîndit nimeni să blocheze conturile ruşilor! De ce? Atunci Europa era mai puţin democrată, sau nu o interesa ce se întîmplă cu românii? Ni se flutură sub ochi un posibil război la graniţele României care, vezi Doamne, ar afecta profund situaţia din ţară şi s-ar putea extinde în Republica Moldova. Cine să îl înceapă? Rusia? Nu, pentru că ruşii nu se luptă între ei. Dacă ucrainienii nerusificaţi vor fi insuficient de maturi încît să pornească un război civil, război civil care deja fusese provocat prin intervenţia forţelor înarmate din euromaidan care „sprijineau” aderarea la U.E., dar care nu a proliferat pentru că forţele de ordine nu au ripostat, tocmai pentru a nu declanşa un carnagiu, atunci nu Rusiei trebuie să i se reproşeze, ci celor care au umblat cu băţul prin gard.
Se fură pămînt, cu satul
De fapt, asistăm la acelaşi tip de joc care se desfăşoară, în România, de 25 de ani încoace, dar mai ales în ultimii 2 ani. Între S.U.A. şi Rusia s-au semnat, de-a lungul anilor, acte de coabitare pe diferite teme: economice, militare, chimice, nucleare, strategice etc., la fel cum au semnat Ponta şi Băsescu pacte politice, juridice, administrative…, un fel de împărţire a sferelor de influenţă. Dacă vreţi o imagine şi mai plastică, revedeţi filmele cu Al Capone şi veţi observa cum a adus el la masa tratativelor toate căpeteniile mafiote şi le-a pus să semneze un pact de coabitare. Este acelaşi lucru. Să revenim la oile noastre, la Ponta şi Băsescu. Cînd unul dintre ei a considerat că a ajuns suficient de puternic încît să îndrăznească mai mult, a încercat să sară peste gard, să ia din grădina celuilalt, aşa cum, prin autostrada Nădlac-Arad, nouă, românilor, ni se va lua porţiunea de pămînt pînă la graniţă, pentru că românii care au terenuri acolo nu le vor mai putea lucra din cauza autostrăzii, iar acele suprafeţe de pămînt vor fi cumpărate de cei care au acces la drumul cu pricina, adică de cetăţenii ungari, că doar de aia s-a dat voie la vîndut pămînt cu satul. şi, uite-aşa, în curînd, şoseaua Nădlac-Arad va deveni graniţa reală dintre România şi Ungaria, dar domnul M.R.U. nu ştie şi nu este îngrijorat de acest lucru. O să spuneţi că aşa ceva nu este posibil, că oamenii nu îşi vor vinde pămîntul. Da? Dar ce spuneţi despre o lege care stipulează că, dacă pămîntul nu este lucrat, el va fi preluat în proprietatea statului, iar statul îl va vinde celui care îl poate lucra?
„Coabitarea” şi pălmaşii
Să revenim la coabitare. Spuneam că, uneori, cîte unul din coabitanţi a încercat să ia din grădina celuilalt. Aşa s-a întîmplat cînd Ponta a încercat să-l schimbe pe Papici, intrînd în tarlaua care îi era hărăzită, prin înţelegere, lui Băsescu. Se ştie ce a urmat: pîră la „Înalta Poartă”, scandal, ameninţări cu război total, cu ruperea acordului, cu „bomba nucleară”… Ca la circ, sau, mai bine spus, ca la români. Pînă la urmă, apele au reintrat în matcă, cei doi sînt tot acolo unde erau şi unde vor rămîne – că doar au semnat un act, nu? Bineînţeles că, la fiecare scandal de genul acesta, cei ce au de tras sînt… pălmaşii. Ei erau aceia care se certau şi se spurcau, ei primeau factura la devalorizarea leului, scumpirea energiei, a carburanţilor, a alimentelor. În acest timp, cei doi semnatari ai coabitării se plimbau bine-mersi, „famiglia” nu avea probleme, copiii ei mîncau bine, neamurile îşi cumpărau moşii, iar pălmaşii erau bătuţi ca la Pungeşti. În acelaşi joc al contractelor de împărţire a banului şi a puterii a intrat şi nefericita alianţă U.S.L. Crin Antonescu era, şi el, părtaş al pactului de coabitare, nu numai prin prezenţa la actul semnării, ci şi ca beneficiar, doar Ponta îi explicase clar: „Vrei să fii preşedinte, ajută-mă pe mine să fiu premier şi sprijină-mă, nu te opune, nu fă scandal, fă-te că nu ştii, fă-te că lucrezi, fă ce vrei, dormi, dar nu te băga!”. Alt pact de coabitare împotriva naturii. şi Crin Antonescu s-a făcut şi preş, şi tărîţe, şi troc. Aşadar, toate bune, pînă cînd „europeanul” Victor Ponta a vrut să ia mai mult de la Antonescu şi l-a întărîtat, aşa cum U.E. i-a întărîtat pe ruşi cu scoaterea Ucrainei din sfera lor de influenţă. A tot luat Ponta – azi, un ministru, mîine, altul – pînă ce Antonescu nu a mai suportat şi a ieşit de la guvernare. Toată lumea l-a blamat pe Crin, că nu e European, că a rupt alianţa, înţelegerea, în care toată lumea îşi pusese speranţa. Oare aşa să fie? În fine, important este că şi Ponta, şi Antonescu, şi Băsescu sînt bine. Cu toate că se spune că Justiţia e la mîna lui Băsescu, Ponta a scăpat de procesul cu plagiatul – deşi este clar pentru tot românul că a plagiat. Băsescu va scăpa de scandalul Nana – unde, neîndoielnic, a fost amestec prezidenţial -, deşi se spune despre comisia parlamentară care investighează cazul că e la mîna lui Ponta. Cei 3 – Traian Băsescu, Victor Ponta şi Crin Antonescu – sînt sănătoşi, iar familiile lor prosperă. Ce se întîmplă, în timpul acesta, cu pălmaşii – nu mai interesează pe nimeni, nici chiar pe pălmaşi.
„Coabitare” la nivel înalt
Cam aşa se întîmplă acum cu coabitarea ruso-americană. Toate au mers conform înţelegerii: atît în problema siriană, cît şi în ceea ce priveşte Iranul, Egiptul, Libia, Coreea de Nord, Afganistan, Irak etc. Dar, iată că şi-a băgat dracul coada şi a forţat lucrurile, aşa cum a încercat şi Ponta cu Antonescu, crezînd că acesta nu o să iasă de la guvernare. Aşadar, dracul s-a vîrît în mintea unora şi i-a învăţat să încerce marea cu sarea şi să se avînte pînă pe plajele Mării Negre, să zgîndăre Ucraina, şoptindu-le că ruşii nu vor avea ce să facă şi că se vor resemna. Cei cărora Necuratul le-a şoptit în ureche să se întindă mai mult decît îi ţine plapuma, i-au urmat sfatul, uitînd că Putin nu doarme în fotoliu, cum dorm „aleşii noştri”. Putin nu are nevoie să deschidă focul, nici să închidă gazele. Deşi aşa ameninţă, el îi lasă pe ruşii din Ucraina şi din Crimeea să rezolve problemele. Rusia nu va invada o ţară care este deja invadată. Cine conta pe faptul că Putin nu va reacţiona, pentru a evita un război – nu a gîndit nici cît plapuma. Putin nu are nevoie să treacă nici o graniţă. El are, de mult, piesele aşezate pe tabla de şah; acum, doar le mişcă. Mai dificil este pentru U.E., N.A.T.O. şi S.U.A.! În scop de intimidare, au venit cu avioane, nave, trupe, dar trebuie să fii orb şi prost să nu observi şi să nu înţelegi cine pe cine invadează. Nici ei nu vor conflict armat, pentru că nu sînt chiar atît de proşti să-şi aducă oamenii să moară de dragul ucrainienilor. Ei, oricum vor suferi de foame, la fel cum suferă românii, din 1990 încoace.
„Dacă nema putirinţa, geaba chihirez
gîlceava!” (Anton Pann)
Ucraina anunţă că blochează conturile Crimeii, adică ale cetăţenilor din această peninsulă, pentru că 85% dintre ei au votat independenţa. Este o dovadă de logică greşită, dar şi de laşitate. Dacă asta este tot ce a putut să facă marea Americă vizavi de criza din Crimeea, adică să îşi aducă marinarii la plimbare, prin porturile din Grecia, Cipru şi România, şi să blocheze conturile bancare ale unor cetăţeni ruşi, numai pentru că sînt ruşi, atunci naţiunea americană are mari probleme de reprezentare. şi de logică. Interesant este că ,,Mister” Obama vorbeşte, în discursul oficial, ca şi marinarul Băsescu, despre negocieri între Rusia şi Ucraina, fără a pomeni nimic de soarta Crimeii şi de votul cetăţenilor de acolo. Chiar dacă ruşii îşi retrag trupele din Ucraina, cetăţenii au votat şi asta nu poate schimba nimeni, acolo va fi, de acum încolo, veşnic scandal, pentru că aşa au vrut „euromaidanezii” cînd şi-au băgat coada în Kiev. Au crezut că va fi simplu, sau, de fapt, nu i-a interesat ce va urma; au dat foc şi acum strigă: ,,Arde!”. Aşteptaţi un pic, dragi ucrainieni. Veţi primi şi voi un „Codex Alimentarius”, împrumuturi pînă nu veţi mai avea cu ce plăti dobînda; veţi vedea că nu o să mai aveţi nevoie de gazele ruseşti şi veţi deveni „independenţi” energetic, dacă îi lăsaţi pe cei de la „Exxon” şi „Chevron” să vă scormonească pămîntul. Veţi primi, „la greu”, medicamente nemţeşti, sau fabricate cine ştie unde, numai bune să vă întreţină bolile pe care le veţi contacta de pe urma apei contaminate cu reziduuri, a alimentelor tratate chimic, pe care le veţi importa din UE, şi a altor „bunătăţi” de acelaşi gen. Între timp, vă veţi certa şi vă veţi bate între voi, la fel cum o facem şi noi, românii. Veţi „înflori” politic în cîteva sute de partide, care vă vor prosti pînă veţi renunţa să mai mergeţi la vot. Staţi liniştiţi, nu va fi nici un război mondial pe spinarea voastră, pentru că pactul de coabitare va merge înainte. Cele două părţi semnatare vor negocia peste capetele voastre, iar Crimeea va rămîne ruşilor – altfel nu se poate -, în timp ce voi, pălmaşii, veţi trage ca robii la edec.
Un pic de istorie
Dacă tot am ajuns la Crimeea, pentru cine nu ştie istorie şi e prea incomod ca să caute, pentru cine ţipă că ruşii fură Crimeea de la Ucraina, menţionez, aşa, ca informaţie, că, în Antichitate, peninsula era cunoscută în lumea greco-romană drept Regatul Bosforan (Regnum Bosfori) sau Bosforul Cimerian. Populaţia de acolo era un amestec de triburi şi de ramuri de triburi traco-cimeriene şi scitice. În Secolul al XIII-lea, tătarii invadează Europa, cucerind, printre altele, şi cea mai mare parte a Bosforului Cimerian, care va fi cunoscut, de atunci înainte, mai ales sub numele de Crîm sau Crimeea. În 1783, regiunea a fost anexată de Imperiul ţarist. La 18 octombrie 1921 s-a înfiinţat Republica Autonomă Sovietică Socialistă Crimeea, ca parte a Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse (R.S.F.S.R.). Tătarii constituiau, atunci, 25% din populaţie. La 19 februarie 1954, regiunea Crimeea a fost transferată, de la R.S.F.S.R., la R.S.S. Ucrainiană, printr-un Decret al Sovietului Suprem al U.R.S.S., fără ca populaţia locală să fie întrebată dacă este, sau nu, de acord. La acea dată, la conducerea Uniunii Sovietice se afla Nikita Sergheevici Hruşciov, care, din 1908 pînă în 1931, trăise şi activase în Ucraina. El şi-a plătit datoriile faţă de ucrainieni, dîndu-le peninsula, dar ştiind că, practic, tot el o stăpîneşte şi fiind convins că aşa va rămîne pentru totdeauna. Votul din Crimeea nu trebuie să mire pe nimeni, cu atît mai puţin pe români sau pe Traian Băsescu, care, printre altele, are origini tătare. Socoteala este simplă: doar 20% din teritoriul Daciei, şi numai pentru o perioadă de165 de ani, s-a aflat sub stăpînire romană, iar, astăzi, românii se laudă că sînt urmaşii romanilor şi că le poartă numele. Crimeea a stat sub ruşi 231 de ani, ce altceva aţi vrea să se considere locuitorii ei, dacă nu ruşi? Există o vorbă din popor: cîinele care latră – nu muşcă. Eu aş spune altfel: cîinele care vrea să muşte – nu latră! Aşa că îi sfătuiesc pe români – în special pe „cei de sus”, de la pupitre, dar şi pe cei de la televiziuni – să nu mai mintă poporul cu televizorul şi să stea pe coada lor.
Colonel dr. MARIN NEACŞU
TRICOLORUL

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu