Are conturi famiglia Daciana şi Victor Ponta în Dubai?

Spre disperarea celor mulţi şi în beneficiul celor aleşi, scena politică din România continuă să fie controlată de mafia economică. Paralel cu afacerea ASF, despre care Ponta era în deplină cunoştinţă de cauză, protejîndu-şi, cu bună ştiinţă, prietenia interesată cu Dan Radu Ruşanu, se desfăşoară o a doua afacere, tot pe linie liberală, de data aceasta cu fratele în ale masoneriei Călin Popescu-Tăriceanu. În 24 de ore, grecoteiul cu 5 neveste reuşea să întoarcă pe dos viaţa politică românească prin anunţul că se opune ruperii USL, urmat de negocierea păstrării protocolului cu PSD, demisia sa din PNL şi iniţiativa înfiinţării unui nou partid liberal – Partidul Reformator Liberal – cu care să revină la guvernare alături de alţi fugari din PNL, declarîndu-şi chiar disponibilitatea pentru o eventuală candidatură la prezidenţiale, susţinută de USD. În realitate, Tăriceanu nu a defulat dintr-un exces de orgoliu, şi nici nu s-a senilizat, cum au putut crede unii. „Mişcarea (sa) politică” are o motivaţie profund economică şi veroasă, trăgîndu-şi esenţa din interese de afaceri vechi de aproape 20 de ani, devenite rapid transpartinice, o dată cu prima alternanţă la guvernare în 1996. În esenţă, între capii PSD şi PNL (relaţie în care au intervenit, la vremea potrivită, şi capi ai PDL) există legături care exced cadrul politic şi care le-au adus, de-a lungul anilor, averi nemăsurate, ajutîndu-i să se menţină la putere, tocmai pentru a-şi proteja, în mod reciproc, afacerile.
Iată cum s-au făcut unele jocuri în timp. „Băieţii deştepţi” din energie, spre exemplu, au fost inventaţi de timpuriu, Bogdan Buzăianu fiind introdus în circuitul banilor de la buget de către Călin Popescu-Tăriceanu pe cînd era ministru al Economiei în guvernarea CDR. Drept recunoştinţă, acesta a finanţat, constant, gruparea Tăriceanu din PNL. Cînd s-a schimbat puterea în 1996, Bogdan Buzăianu a fost adoptat, rapid, de Guvernul Năstase şi a obţinut vestitele contracte multianuale de la Hidroelectrica, în mandatul la Economie al lui Dan Ioan Popescu. Apoi ştafeta a fost preluată de Adriean Videanu. Revenind la prezent, constatăm că, în pofida mesajului său anti-„băieţi deştepţi”, Ponta a lucrat, permanent, tot în favoarea lor. Aşa cum era de aşteptat, ei au contestat în instanţă rezilierea contractelor pe termen lung pe care le aveau cu Hidroelectrica şi au şi cîştigat. Ca urmare, Hidroelectrica este, din nou, în insolvenţă, iar Ponta intenţionează să încheie noi contracte multianuale, după ce le-a reziliat pe cele vechi. Şi ca dovadă de „bună intenţie”, în timpul scurtului său mandat de interimar la Finanţe, Ponta l-a numit la şefia CEC-ului pe Enache Jiru, care era secretar de Stat şi mai avusese funcţii de conducere în cadrul CEC, dar, cel mai important, lucrase mulţi ani de zile pentru mai multe firme controlate exact de Bogdan Buzăianu. Pe aceeaşi linie se înscrie păstrarea în calitate de şef al ANAF a liberalului Gelu Ştefan Diaconu, care a ignorat faptul că PNL a denunţat protocolul USL şi a cerut membrilor săi să demisioneze din toate funcţiile deţinute în guvern. Istoria devenirii acestuia este legată tot de relaţia Tăriceanu – PSD. Concret, după ce Diaconu a obţinut funcţia de director adjunct la Direcţia Generală a Vămilor, în timpul guvernării CDR, prestaţia sa a părut să-l recomande şi Guvernului Năstase, astfel că el a traversat cu bine schimbarea de Putere şi, în 2005, a fost numit şef plin al vămilor, cu girul lui Călin Popescu-Tăriceanu. Conform CV-ului său, Gelu Ştefan Diaconu a fost director general adjunct al Direcţiei Generale de Soluţionare a Contestaţiilor din Ministerul Finanţelor Publice, din februarie 2001 pînă în februarie 2005. Din februarie 2005 şi pînă în februarie 2009, el a fost şef al Autorităţii Naţionale a Vămilor. În ciuda înaltelor funcţii ocupate, soţia sa a fost asociată cu doi oameni de afaceri specializaţi în comerţul prin magazine duty free, iar acest lucru nu apare în nici una dintre declaraţiile sale de avere sau de interese. Semnificativă este asocierea acesteia cu un off-shore (reprezentat în România de ginerele familiei Diaconu, Wesley Elijah Schroeder, avocat american, născut în Oklahoma) în firma Comity Prod Exim, care controlează operaţiunile Hotelului Internaţional din Bucureşti, parte din lanţul controlat de Dan Radu Ruşanu. Punctul forte al lui Diaconu l-a constituit tocmai protecţia sistemului magazinelor duty free din care o serie de apropiaţi ai lui Tăriceanu obţineau venituri pe cît de mari, pe atît de puţin controlabile. De aici şi reacţia extrem de dură a lui Tăriceanu la iniţiativa ministrului de atunci al Justiţiei, Monica Macovei, de a promova o Ordonanţă de Urgenţă prin care se dispunea închiderea tuturor magazinelor duty free, indiferent unde s-ar fi aflat acestea. Dar Gelu Ştefan Diaconu nu a uitat nici colaborarea sa cu regimul PSD şi şi-a manifestat recunoştinţa imediat ce a fost numit şef al vămilor de către Tăriceanu, prin atribuirea unei funcţii de conducere unui personaj important pentru PSD, respectiv Theodor Anton, cercetat penal pentru evaziune fiscală în afacerea cu afişele electorale pentru Ion Iliescu, din 1996, şi exonerat de răspundere după revenirea la Putere a PSD, în 2000.
În concluzie, actualul şef al ANAF este păstrat în funcţie de Victor Ponta pentru a proteja interesele de afaceri ale PNL şi PSD, deopotrivă. Apropo: de ce face Daciana Sîrbu vizite dese în Dubai? Are conturi, împreună cu bărbatul ei? Noi ştim că da… Revenim..