Recent, s-au împlinit 3 luni de la moartea copilului sfîşiat de cîinii maidanezi în Bucureşti. Pentru că România este ţara în care orice minune ţine 3 zile, tragedia lui Ionuţ a fost trecută sub tăcere după ce mass-media a exploatat corespunzător cazul şocant.Ne-am ales, în final, cu o lege a eutanasierii cîinilor fără stăpîn, dar, în mod cinic, şi cu o mare oportunitate de afaceri. Despre ce este vorba: sute de mii de cîini vagabonzi mişună prin România, cu precădere în marile oraşe. Aceşti cîini pot fi exploataţi în următoarele feluri: pot fi prinşi – asta costă bani, pot fi sterilizaţi, vaccinaţi, duşi în adăposturi şi hrăniţi, sau pot fi adoptaţi – exportaţi în străinătate şi din aceste operaţiuni se fac bani frumoşi. Sau cîini pot fi omorîţi şi, de aici, la fel, se pot face bani mulţi. Afacerea cîinilor maidanezi este o mega-combinaţie, prin care se cheltuie sume importante de bani de la stat sau de la iubitorii de animale prin manipularea emoţiilor oamenilor. Cei care încasează milioanele din această afacere urît mirositoare, dar ambalată cu bune intenţii, sînt diversele asociaţii de protecţia animalelor. Numai în Bucureşti sînt peste 100 de astfel de asociaţii-bidon de supt bani. După tragedia morţii băieţelului din Bucureşti, afacerea maidanezilor a explodat. Vă dau un exmplu banal: un cîine exportat din România în Marea Britanie valorează 200 de lire. Pînă să fie bun la export, în fiecare cîine mai sînt investiţi peste 100 de euro în vaccinuri, sterilizare şi hrană, eventual plata hingheriilor. Bani frumoşi. Numai în Bucureşti aleargă pe străzi aproximativ 50- 60.000 de cîini vagabonzi. Faceţi un calcul simplu… În paranteză fie spus, există o singură consolare în cazul morţii lui Ionuţ, preşedinta Asociaţiei Caleidoscop – de protecţia animalelor, a fost pusă sub acuzare în acest dosar. Asociaţia cu pricina „adopta” pe hîrtie cîinii şi deconta banii pentru adăpostirea lor, hrană, sau medicamente. Evident, cîinii erau lăsaţi pe străzi. Totul se făcea doar pe hîrtie. Avem, aşadar, următorul cocktail de afaceri: există legea eutanasierii şi foarte mulţi primari din România care înţeleg cum se fură banii din această afacere, mai există ura oamenilor faţă de cîinii ucigaşi şi există bipedele de la ONG-uri, pregătite să încaseze milioanele. Toate primăriile din România au alocat bani pentru soluţia finală a maidanezilor. Vorbim de sute de localităţi în toată ţara, gîndiţi-vă că există din start 47 de mari oraşe – reşedinţele de judeţ, plus cele 6 sectoare ale Capitalei. Doar aici se cheltuie cîteva milioane bune de euro. Haideţi să mergem mai departe şi să vă prezint nişte imaginii interesante şi nişte băieţi deştepţi, care fac bani grei din cîini. Acesta este adăpostul de maidanezi Speranţa din Bucureşti. Este cel mai mare adăpost privat din ţară şi are legături cu asociaţiile „Cuţu Cuţu” şi „Vier Pfoten”. Aici sînt aduşi cîini din tot Bucureştiul. După cum vedeţi, în jurul adăpostului mişună în voie zeci de maidanezi liberi. Sînt bine hrăniţi şi gata oricînd să muşte din cauza faptului că umblă în haită. O altă imagine: acesta este domnul Kuki Bărbuceanu, reprezentantul asociaţiei „Vier Pfoten”, această este maşină de lux a ONG-istului. Kuki conduce un Jeep preparat de off-road. Nu mă pricep la maşini, dar un astfel de bolid costă cîteva zecii de mii de euro. Alte imagini: această este vila iubitorului de animale Kuki: vila este situată în celebrul cartier rezidenţial de lîngă Bucureşti denumit „Paradisul Verde”. Vila lui Kuki este dotată cu o grădina imensă, amenajată în stil japonez. Iubitorul de animale are gusturi rafinate şi scumpe. De obicei, Kuki Bărbuceanu participa la mitinguri pentru protecţia animalelor îmbrăcat modest, aşa cum bine îi stă unui ONG-ist. Ce-ar mai fi de spus, no comment… Alte informaţii importante: la fel ca şi în cazul asociaţiei „Caleidoscop” – cea care era responsabilă de cîinele maidanez care l-a omorît pe micuţul Ionuţ, majoritarea asociaţiilor care adoptă cîinii încasează banii şi apoi îi aruncă în stradă. Oficial, primele două asociaţii de protecţia cîinilor din Bucureşti au raportat primăriei că au în adăposturi doar puţin peste… 200 de cîini. Unde sînt cele cîţeva mii de cîini adoptaţi pe hîrtie? Vă spun eu: printre blocurile din oraş… În final, nu pot să mă abţin şi să nu-i urez lui Kuki Bărbuceanu, de la asociaţia „Vier Pfoten”, prosperiate în noul an şi cît mai mulţi cîini sterilizaţi. Cu domnia-sa se deschide un nou şir al băieţilor deştepţi din România, care fac bani şi din piatră seacă: unii cu energia, alţii cu banii de la stat, alţii cu patrupedele maidaneze… România, dragii mei, este un spectacol continuu de lucruri groteşti şi amuzante în acelaşi timp… ca viaţă unui cîine pe străzi.
SILVIU MÎNĂSTIRE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu