#CentenarulRoşu: O sută de ani de la startul Marii Revoluţii Socialiste, momentul în care comunismul a luat naştere

Agenţia MEDIAFAX la lansat Campania #CentenarulRoşu, la 100 de ani de la revoluţia rusă, momentul în care comunismul a început să prindă rădăcini. O campanie eveniment despre istoria cunoscută şi mai puţin cunoscută, efectele revoluţiei ce avea să producă unele dintre cele mai mari transformări.

Era 7 noiembrie 1917 când bolşevicii au cucerit (eroic, spun relatările lor) Palatul de iarnă din Sankt Petersburg şi astfel, cu un proiectil orb tras cu un tun, a fost dat startul Marii Revoluţii Socialiste, scrie Mediafax.

Ţarul Nicolae al II-lea abdicase deja în 15 martie, acelaşi an, iar în noaptea de 16-17 iulie 1918, Ţarul a fost executat, împreună cu toată familia sa, din ordinul expres al lui Lenin. În primele rânduri ale revoluţiei s-a aflat celebrul Vladimir Ilici Lenin – Ulianov (1870-1924) recent întors din Occident, unde huzurea ideologic încă din 1907, plătit fiind de jafurile şi furăciunile pe care le făceau bolşevicii rămaşi la vatra Mamei Rusii.

După "Marea Revoluţie Socialistă din Rusia" (1917), pandemia comunismului a cuprins o bună parte din lume: Coreea de Nord (din 1948), China (din 1949), Cuba (din 1959), Vietnam (din 1975), Laos (din 1975), Iugoslavia, Albania, România, Polonia, Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, Republica Democrată Germană (după al II-lea Război mondial).

Revoluţia bolşevică produsă în urmă cu un secol şi criza financiară mondială izbucnită acum un deceniu au multe în comun, scrie Financial Times, notând că ambele evenimente se bazează pe "minciuni", comunismul, pe utopia societăţii egalitare, capitalismul, pe valoarea ireală a activelor financiare.

”Revoluţia bolşevică a instaurat o dictatură care s-a remarcat de-a lungul secolului 20 concurând pentru hegemonie cu fascismul (în prima etapă), iar ulterior cu liberalismul bazat pe economia de piaţă. La rândul său, criza financiară a clătinat modelul apărut victorios după Războiul Rece (...) Dacă planul cincinal din Blocul sovietic era o mare minciună, iată şi minciuna capitalismului - că valoarea de piaţă a activelor financiare şi de alte tipuri reflectă precis valoarea economică. Ceea ce s-a întâmplat acum zece ani a fost conştientizarea înspăimântătoare că activele financiare acumulate în etapa precedentă a anilor de creştere economică nu generaseră de fapt valoare, că viitorul producţiei economice era insuficient pentru onorarea în totalitate a valorii activelor. Pe scurt, bogăţia pe care oamenii credeau că o deţineau de fapt nu exista", scrie editorialistul FT Martin Sandbu într-un articol intitulat "De la Lenin la Lehman - marile minciuni. Cei care vor salvarea capitalismului trebuie să observe efectele Revoluţiei ruse".

Mărturiile milioanelor de victime stau ”ascunse” în cărţi, dosare prăfuite sau pur şi simplu merg mai departe purtate de cei care au pierdut oameni dragi într-un regim care a acaparat tot. Campania #CentenarulRosu vă aduce în atenţie poveştile unor victime ale regimului comunist pentru care ”torţionarii” erau cei care decideau cine trăieşte şi cine moare.

Sunt istorisiri despre mistificări onomastice şi despre cum adorau comuniştii să adopte "nume de scenă" politică, dar şi cine erau femeile din spatele celor mai temuţi bărbaţi.

Bazele teoretice ale distopiei comuniste au fost puse la anul 1848, când Europa era cuprinsă de valul de revoluţii de emancipare naţională, de către doi tineri, pe atunci, germani, care au publicat, la Londra, o cărţulie. Junii nemţi erau Karl Marx (1818-1883) şi Friedrich Engels (1820-1895), iar cartea lor se numea "Manifestul Partidului Comunist" şi proorocea apariţia comunismului, cea mai dreaptă dintre toate orânduirile sociale, societatea fără clase, o lume a egalităţii absolute.

”O stafie umblă prin Europa — stafia comunismului. Toate puterile bătrânei Europe s-au unit într-o sfîntă hăituială împotriva aceste stafii”, scriau Marx şi Engels în Manifestul pentru Comunism. Principiile definitorii ale comunismului se referă, în termeni simpli, la idei politice şi economice care au ca obiectiv înlocuirea proprietăţii private şi economiei capitaliste cu proprietatea publică (a statului) şi deţinerea controlului în comun asupra mijloacelor principale de producţie şi resurselor naturale.

Campania #CentenarulRoşu, lansată de MEDIAFAX, trece în revistă toate evenimentele, începând cu 1917 şi până la urmările din zilele noastre.

Iată câteva dintre acestea:

1918 - Pacea de la Brest-Litovsk, Unirea Basarabiei cu România,

1919 – Revoltele comuniste în Germania, crearea URSS,

1939 - Pactul Molotov-Ribbentrop, Guvernul Antonescu, instalarea guvernului Petru Groza, cum a ajuns Nicolae Ceuşescu să preia partidul,

1955 - Tratatul de la Varşovia,

1968 – ‘’Primăvara de la Praga’’ şi până la momentul în care comunismul a pierdut teren.

Strada vrea un Protest autentic - doar al ei !

Dar macar v-a trecut prin mintile ingalvite de ura si potol capitalist ca Strada Tineretii si-ar dori eliberarea intr-un Protest pur, ca tinerii se rusineaza ca fiecare atitudine a lor e murdarita de umbrele voastre incolonate in spatele lor puternic si amplu, ca alura lor princiara e batjocorita de asmutirile voastre icnite din alcovurile destrabalarii de-a puterea pierduta si ravnita cu atata naduf, ca ei, tinerii, s-au saturat sa-i tot prefaceti in niste necunoscatori pe care doar voi ati sti sa-i manevrati cum trebuie pe acest camp de batalie din care doar realitatea cotroceana va avea de castigat?! Chiar nu va este rusine nicicum si atunci cand baracati, alternativ, in colosseumul guvernarii jefuitoare credeti ca sunteti stapanii de sclavi, foc de smerechiti de miliardele carabanite democratic, acordandu-va dibacia ca, atunci cand se cam golesc conturile mizerabil de off-shore-ite, sa va delectati cu luptele la care ii intaratati pe tineri impotriva lor, crezand ca-i puteti imparti in tineri de dreapta si de stanga, precum sunteti voi de ingusti, inutili si flecari?! Da, tinerii au tot dreptul din lume sa protesteze, si acest drept e unul permanent, dar nu sa va frecati voi, de bucurie idioata, palmele alea unsuroase ! Tinerii vor sa protesteze si chiar o fac, insa le murdariti mereu momentul lor de glorie.

Dar de ce nu mai are tineretea dreptul sa protesteze in felul ei autentic, de ce va impopotonati cu vigoarea lor si le-o aratati, in media, falsificat de plina de umorile voastre imbatranite de securismul cotrocean?! Cum e posibil sa va amagiti ca tinerii vor vrea sa dea jos doar guvernul balbait al stangii si nu vor avea cheful total de a va pravali pe toti la groapa istorie?! Cu care cuvinte sa va explicam ca tinerii nu vor vrea niciodata sa apere o gasca atat de securistoida si care, cu tot DNA-ul si alte alea de forta corupta, n-are niciun gram de sange de merit de a conduce, dupa cum se vede, tara, devreme ce-i implora, cu lacrimile statului paralel de drept, pe tineri sa le tot salte bracinarii in fotoliile de care, de 30 de ani, ii tot deposedeaza tocmai pe acesti imperturbabil de misteriosi si merituosi “Tineri la Putere!”. Astfel ca lasati-i in durerea lor autentica, eliberati media - pentru a se putea vedea ce inseamna un protest mirific de autentic. Si sa nu va auzim smiorcaiala de dreapta sau de stanga, atunci cand tinerilor le va veni pofta de-o Putere autentica!  #Tineretea ia totul !

Autonomia pe criterii multinationale

La ora asta si in perioada imediat urmatoare, nu se stie cum se va finaliza pofta de independenta economica a catalanilor. Dar ni se ascunde ca, de fapt, se provoaca si o atitudine din partea opiniei publice internationale – in vederea eventualului perpetuum mobile declansat in mijlocul Europei Unite. Iar acela dintre noi care inca mai crede ca motivele reale sunt cele care i se servesc are, deja, o problema! Nimic din ce se intampla la Barcelona nu e de capul lui Puigdemont, totul are un rost bine prestabilit si care trebuie sa fie credibilizat si de plierea pe anumitele deziterate istorice. Oricum, este pentru intaia oara cand se recunoaste adevarul care a stat, de-a lungul vremurilor nedrept de insangerate, la baza tuturor autonomiilor si separatismelor: interesele economico - imperialiste reglate intre marile puteri decidente. Inceputul mileniului 3 ne arata ca, in aceasta mondializare a economiei, multinationalele constituie varful de aisberg al dominatiei dintotdeauna. Nu o spunem cu patima, ci constatam numai  ca societatile transnationale isi fac intrarea cu surlele si trambitele nenumaratelor privilegii acordate de statele aspirante la lumea buna a democratiei, neavand de gand sa contribuie cu ceva la bugetele acestor maini nationale de lucru ieftin. Inocularea santajului cu relocarea in alte parti ale lumii ii face pe angajati sa devina radical de fideli oricaror demersuri dusmanos intermediate de acestea. Iar daca le vei cere sa-si plateasca darile, vei avea de-a face cu o riposta teribil de organizata. In peisajul acestui santaj va fi sfaramata Europa Unita (chipurile!), care va incepe sa se rezume, daca le vei impozita multinationalele, la frontierele in care au cea mai mare densitate a intereselor.

Astfel ca acolo de unde isi vor cara fabricile de facut bani va ramane prapadul declansat de adevarate razboaie civile ale disputelor interne pe fondul carora relocarea migrantilor va fi trecuta cu vederea... Estimam ca frumoasa noastra Uniune Europeana se va restrange, in viitorul mai mult sau mai putin indepartat, in jurul gramezilor de bani acumulate si din care se vor infrupta doar anumite tari, asta pana se va inventa un alt mod de atragere a popoarelor in sclavie. Trebuia sa stim si sa nu mai uitam niciodata ca Occidentul e chiar imbolnavit cronic de capital. De fapt, nimeni nu poate scapa de boala asta, dar orisicat!

Iar daca Romania “deranjeaza”, precum se si impune, multinationalele - mi-e teama ca se va trece si la autonomia Ardealului. De aceea vin tinerii cu o impunatoare dreptate sa va intrebe: “Ce-ati facut cu industria nationala?!” Dar e prea tarziu pentru toate epavele noastre politice, acum se joaca prea tare… Si doar “Tinerii la Putere!” vor putea cladi frontierele vii ale Patriei, ei sunt singurii care se pot opune devalorizarii nationale, ei sunt, in mod paradoxal si in pofida izgonirilor democratice, nebuni “de acasa”, tineretea va putea tine pasul cu adrenalina vremurilor… Ramane cum vorbeam: #Tineretea ia totul !

Momentul în care omenirea a fost la un pas de DISPARIŢIE

Celebra şi totodată controversata criză a rachetelor din Cuba a fost fără îndoială, cel mai important moment al Războiului Rece, derulat în trecut între blocul sovietic şi cel ocidental. În urmă cu aproape cincizeci de ani, Statele Unite şi Uniunea Sovietică au fost mai aproape ca niciodată de declanşarea Armaghedonului. Când în luna octombrie a anului 1962, J.F. Kennedy - preşedintele american din acea vreme a fost informat că un avion de spionaj americand e tip U-2 a descoperit rachete cu încărcătură nucleară trimise de sovietici în Cuba, bastionul lor comunist din Caraibe, acesta şi-a dat seama că este în mijlocul unei situaţii limită. Timp de 13 zile fatidice, cât timp Kennedy s-a confruntat cu Hruşciov, întreaga lume a trăit probabil cele mai încordate momente din întreaga noastră istorie. Cele două superputeri aveau nu doar posibilitatea de a se distruge reciproc, ci şi pe cea de a stinge definitiv lumina pe Terra. Din fericire, lucrurile s-au terminat altfel. Însă detaliile crizei din 1962 rămân şi astăzi extrem de interesante. Mai ales în prisma situaţiei actuale. Care nu este deloc una liniştitoare.


Situaţii tensionate


Imediat după ce a obţinut puterea deplină în Cuba anului 1969, liderul revoluţionar cubanez Fidel Castro a avut ca obiectiv principal, şi logic până la un punct, stabilirea unei alianţe trainice între ţara sa şi Uniunea Sovietică. Sub regimul său, Cuba s-a dezvoltat ca o ţară dependentă ombilical de URSS datorită ajutorului militar şi economic oferit de aceasta. Guvernul lui Castro era iniţial neutru competiţiei multiple dintre cele două superputeri.

URSS-ul iniţial nu era interesată de Cuba, iar Fidel Castro chiar vizitase Statele Unite în decursul anului 1959. Dar când reformele socialiste implementate de Castro au ameninţat intersele americanilor proprietari de pâmânturi din Cuba, brusc Castro a devenit un personaj indezirabil în toate cercurile de putere din Washington. Ostilitatea relaţiilor cubaneze-americane a oferit o ocazie mult aşteptată de Uniunea Sovietică care dorea instalarea unui avanpost militar în coasta americanilor. SUA a decis atunci să înceteze în anul 1961 orice relaţie diplomatică cu Cuba.

 În acelaşi timp sovieticii erau în plin Război Rece (1945-1991) cu americanii şi aliaţii lor occidentali, perioadă presărată pe atunci cu numeroase confruntări politice şi economice. Cele două blocuri au intrat în probabil cea mai tensionată fază a relaţiei lor imediat după ce pilotul unui avion de spionaj de tip U-2 care zbura la mare altitudine deasupra Cubei pe data de 14 octombrie 1962 a fotografiat asamblarea mai multor rachete sovietice cu rază medie de acţiune de tip SS-4 care erau asamblate pentru o ulterioară instalare.

Două zile mai târziu, preşedintele Kennedy a fost informat oficial despre situaţie, fapt care l-a făcut să convoace de urgenţă un grup de strategi şi consilieri, grup care avea să fie cunoscut ulterior sub numele de Comitetul Executiv sau pe scurt, ExCom. În cadrul acestui for suprem activau cei mai importanţi oameni din SUA, precum Secretarul de Stat Dean Rusk, Secretarul Apărării Robert McNamara, directorul CIA, John McCone şi mulţi alţii. Timp de aproape două săptămâni, preşedintele Kennedy şi echipa sa urmau să se lupte cu criza diplomatică deja instalată între cele două superputeri, la fel cum în Kremlin, Nikita Hruşciov convocase un for asemănător.

Pentru americani, situaţia era deopotrivă una fără precedent şi de neacceptat. La aproximativ 145 kilometri sud de Florida, rachetele sovietice puteau atinge uşor ţinte situate în tot sud-estul SUA. Dacă americanii ar fi permis amplasarea rachetelor sovietice în Cuba, situaţia ar fi dus la înclinarea balanţei în defavoarea americanilor care conduseseră până atunci cursa înarmărilor nucleare.
Trebuie reţinut totuşi că se ajunsese la acest punct din vina iniţială a americanilor.

Uniunea Sovietică ajunsese să-şi instaleze rachetele în Cuba din două mari motive:
Pentru a face o demonstraţie de forţă ameninţând SUA dinspre Caraibe, şi pentru a întări poziţiile de negociere în încercările repetate ale Moscovei de a forţa alipirea Berlinului de Vest la Germania comunistă. Ca motive de ordin secundar mai figurau apărarea Cubei de o eventuală invazie americană şi sporirea prestigiului sovietic la ONU.

Însă nimic din cele de mai sus nu s-ar fi întâmplat dacă americanii care se pregăteau febril şi precipitat de un eventual război nuclear în Europa nu ar fi amplasat primii rachete nucleare în ţările aliate din NATO. SUA a decis astfle să plaseze baterii de rachete în ţara care avea graniţă directă cu URSS-ul de atunci. Este vorba de Turcia, stat NATO care avea pe atunci graniţă cu două foste state sovietice, Georgia, respectiv Armenia.


Ameninţări, blocada navală, şantaj reciproc şi Glasul Raţiunii


Surprinşi de mişcarea nebănuită a sovieticilor, mulţi membri din ExCom au intrat în panică şi au cerut atacarea şi distrugerea rachetelro nuclare din Cuba înainte ca acestea să devină operaţionale. Preşedintele Kennedy a fost liantul păcii, cel care nu dorea să se ajungă atât de repede la un război cu consecinţe devastatoare şi nebănuite. În schimb, Kennedy a decis instituirea unei blocade maritime asupra Cubei pentru a preveni astfel instalarea altor rachete sovietice.

Chiar dacă această măsură nu a dezamorsat criza, blocada Cubei a dus la evitarea unui atac direct şi i-a oferit preşedintelui american mai mult timp pentru discuţii diplomatice. Până atunci însă, sovieticii instalaseră deja între 36-42 rachete SS-4 cu rază medie de acţiune. Şase dintre rachete erau falsuri făcute din carton pentru a înşela astfel un potenţial atac american. Rachetele aveau o rază de acţiune de 2036 kilometri şi puteau atinge oraşe precum New Orleans. Miami şi chiar capitala Washington DC. Fiecare rachetă avea o încărcătură explozivă de o megatonă , echivalentul unui milion de tone de dinamită. O singură rachetă a sovieticilor era de 60 de ori mai puternică decât bomba care a căzut la Hiroshima, bombă care avea „doar” 16 kilotone, adică echivalentul a 16.000 tone de dinamită.

Sovieticii mai instalseră în Cuba o baterile de 12 rachete nucleare de tip Luna cu o rază de acţiune de 32 kilometri, rachete care erau destinate să fie folosite doar dacă americanii încercau o invazie terestră. Comandanţii sovietici primiseră dreptul să folosească rachetele Luna după cum credeau de cuviinţă, fără să mai aştepte ordinul Moscovei. Situaţia s-a schimbat după data de 27 octombrie când Kremlinul nu le-a mai dat voie să le acţioneze nici pe acestea fără ordinul său direct. Asupra SUA mai erau aţintite 80 de rachete debaterie de tip Sopka, care erau amplasate pe plajele cubeneze. Atunci, în Cuba staţionau peste 40.000 de soldaţi sovietici.

Kennedy se gândea în continuare la o măsură care să ducă la detensionarea situaţiei nu la escaladarea ei. După ce a ordonat marinei militare americane instaurarea blocadei, preşedintele american a trimis un ultimatum Kremlinului care cerea retragerea rachetelor. În cadrul apariţiei sale televizate de-a dreptul istorice din  data de 22 octombrie 1962, JFK i-a informat pe cetăţenii americani de prezenţa rachetelor sovietice, şi-a explicat decizia cu privire la blocadă şi a asigurat întreaga lume că SUA  era hotărâtă să-şi folosească întreaga capacitate militară pentru a neutraliza ceea ce ea percepea drept o ameninţare directă la siguranţa sa.

În urma acestei declaraţii publice, milioane de oameni din întreaga lume aşteptau cu teamă răspunsul URSS. Numeroşi americani au intrat în panică şi au crezut că vine Apocalipsa, după care au fugit să-şi facă provizii de alimente şi combustibil. Un moment crucial în desfăşurarea faptelor avea să survină pe data de 24 octombrie când navele militare sovietice s-au întâlnit în apele Cubei cu cele americane. Orice încercare a acestora de a sparge blocada ar fi dus foarte probabil la o confruntare militară care ar fi excaladat uşor într-un război nuclear. Însă navele sovietice nu au forţat blocada.

Discuţiile tensionate dintre cele două superputeri au continuat în decursul întregii săptămâni, iar pe data de 27 octombrie, situaţia s-a tensionat brusc căci un avion american de recunoaştere a fost doborât pe când zbura pe deasupra Cubei, iar o forţă de invazie era deja pregătită în Florida. De fapt, se poate considera că pilotul de 35 de ani, maiorul Rudolf Anderson, care a murit în avionul doborât a fost singura victimă din criza rachetelor. „ Atunci am crezut că a fost ultima sâmbătă pe care am trăit-o ”, îşi aminteşte în memoriile sale, fostul Secretar al Apărării, Robert McNamara.

Din fericire, în ciuda tensiunilor uriaşe, liderii sovietici şi americani au găsit o calede scăpare onorabilă. Singura, de altfel. În timpul crizei, liderii de la Washington şi Moscova nu au încetat să comunice între ei prin intermediul telefoanelor şi faxurilor. Diplomaţia şi comunicare aveau aşadar să-şi mai divedeasăc încă o dată valoarea incomensurabilă în astfel de situaţii. Pe data de 26 octombrie, Hruşciov i-a trimis un mesaj lui Kennedy în care se oferea să-şi retragă rachetele din Cuba în schimbul promisiunii că americanii nu vor invada această ţară. În ziua următoare, Hruşciov a forţat, anunţând că-şi va retrage rachetele doar dacă americanii şi le vor retrage pe ale lor din Turcia.

Înainte de acest moment, cele două superputeri căzuseră deja de acord să-şi retragă rachetele din Turcia, sovietici ştiau despre hotârârea americanilor,prin intermediul spionilor lor, dar de dragul aparenţei şi al diplomaţiei trebuiau să le lase acestora o cale de retragere onorabilă. Procurorul General al SUA, generalul Robert Kennedy i-a trimis personal mesajul de retragere ambasadorului URSS la Washington, iar începând cu ziua de 28 octombrie, criza rachetelor urma să se detensioneze. Atât sovieticii, cît şi americanii au fost speriaţi la modul serios de acest incident tensionat.

În anul următor, ambele părţi au convenit asupra instalării unei linii de comunicaţie directă între Washinton şi Moscova pentru a servi la dezamorsarea unor eventuale situaţii viitoare. Era începutul tratativelor prin care cele două superputeri aveau să cadă de acord asupra reducerii arsenalelor nucleare. Totuşi Războiul Rece era departe de sfârşit, iar sovieticii s-au lansat pe de altă parte în dezvoltarea unor rachete intercontinentale capabile să lovească SUA direct de pe teritoriul URSS.

Restul este istorie binecunoscută, dar din nefericire escaladarea tensiunilor din prezent de pe scena internaţională, ne readuce în memorie situaţia crizei rachetelor din Cuba.

www.descopera.ro

Programul eliberarii de manipularile psihotrope

Pentru ca ne-ati si plictisit cu atata democratie terfelita. Asta dupa ce vom fi fost si incantati sau momiti de atatea manipulari psihotrope, apoi, si pe masura ce ne trezeam la realitatea crunta a mintilor voastre meschine prin mediocritate, chiar ingroziti de biciul occidental ridicat catre patriile atator copii si tineri pe care tocmai ce-i talhareati. Asa ca e timpul sa va explicam de ce totul se va sfarsi (daca nu s-o fi si sfarsit!): nu exista democratie, stimabili dominatori netrebnici, asupritii sunt incompatibili cu un asemenea concept. Doar daca, inversunati cum sunteti sa implementati democratia mondialista, veti lasa de la voi si veti accepta sa va restructuram uzinele alea mamut, sa ne vindeti (vorba vine!) bogatiile solului, subsolului si aerosolului, sa va supunem unui mecanism punitiv de verificare a paielor de razboi pe care le tot puneti pe jarul pacii tot de voi astfel instaurate, sa va batem obrazul corupt de atata imperialism feroce… Insa n-avem timp de pierdut cu niste fiare pe care-i unesc, intr-un mod teribil de periculos pentru Omenire, tocmai inimaginabilele crime comise impotriva tuturor valorilor umane “povestite”, insa, mereu democratic! Cu tipologia democratica de cyborg, altfel nu se poate explica felul nemilos de nerusinat cu care desconsiderati generatiile vitregite de viitor…

Tinerii din toate tarile se vor organiza, pana la urma, punand in aplicare Programul lor tacut de eliberare a vietii nationale. Generatiile cu tatuaje de viitor nu pot fi invinse de batjocoritoarele voastre nevoi bolnav de imbatranite, nu intelegeti?! Prin definitie, copiii si tinerii nu pot fi democrati, ci neinfrant de liberi si independenti. Si degeaba tot va incrancenati sa-i rariti cu prozelitismul oengist al pederastiei, cu imbolnaviri programat de afaceriste, cu condamnari la foame sau si inchisoare, cu atacuri teroristoide sau criminale instaurari de pace prefacute in genocide, cu revolutii securist de mirositoare, dar si primaveri arab de insangerate, ori incendieri #colective, precum si vesnice proteste #rezistent de multinationale… A venit timpul sa va spunem, totusi, ceea ce nu puteti intelege - dreptul adevarului: #Tineretea ia totul !

Inchisorile manipularii Alcatraz

 Sunt astfel organizate incat cu adevarat sa nu te poti elibera decat in sicriu! Minti diabolice au exploatat si vor exploata, intotdeauna, ignoranta, mediocritatea si spiritul de neaparata inrolare care caracterizeaza omul ca entitate sociala. Fara a comite pacatul de lez-umanism si a nega confortul interior pe care ecumenismul bisericesc il confera atator amarati ai sortii, nu putem sa nu mentionam, totusi, negura feudalista a trairii cu care ne imbie una dintre cele mai profitabile afaceri – religia, sesizand si diversionismul prin care si-a asigurat opozitia din interior – cultele politice. S-a impanzit pamantul de cultele avocatesti ai caror preoti iti subjuga viata actuala, dar te asigura de cea de apoi! Nu omitem perpetuele manipulari imperialiste ale serviciilor secrete, organizatiilor de tot felul masonic sau oengist, nu le uitam nici pe cele ale anumitor securisti tradator de ancorati la organizari multi-dominatoare. Ce ne facem, insa, cu marea manipulare prin politica ideologizata pana la fisiune nucleara?! In fond, prin politica statului modern trebuia sa se asigure domnia internationala a marilor principii care sa ordoneze Umanitatea, cand colo, ce sa vezi?! Politica nu constituie altceva decat pervertirea oricarui reflex de bun-simt, cine nu se transforma (o spune intreaga media!) intr-un “animal” aferent, nu poate fi un politician bun pentru democratie… Sa ridici la rang de virtuti minciuna sfruntata, tradarea lacoma a compromisului, veninul inculturii si dezumanizarii care propaga, in toate cele din urma, atatea tragedii si razboaie - nu reprezinta numai o noapte a mintii, ci pare sa fie o boala fara de scapare. In aceste inchisori Alcatraz ale manipularii, prizoniere sunt mintile si propriile judecati, adica totul! Si lagarele astea au cuprins intreaga statalitate a Omenirii, economia ei producatoare de bunuri reale. Cei ce se incapataneaza sa ramana cu mintea si spiritul libere sunt impinsi pe un fel de insula ucigator de austera.

Pentru ca nu se poate inca intrevede cum ar putea reusi tinerii sa-si implineasca idealurile de generatie, in vreme ce li se vor izbi piepturile cu injositorul icnet al celor ce naruiesc, de decenii, Patriile: “Li-ber-ta-te!”. Doar ca libertatea sta numai si numai in puterea propriei minti si a propriului spirit, de aceea sunt eu atat de fericit de convins ca “Tinerii la Putere!” sunt adevarata vindecare a convietuirii statale. Ei detin cele trei componente fundamentale ale Patriei: teritoriul mintilor inteligente, populatia spiritelor ideatice si institutiile altruismului revigorant… Si spre deosebire de tineretea izbavitoare, imi poate spune cineva de care ideal pot fi banuiti neterminatii de drept ai democratiei statului ratacit si pentru care se razboiesc in mocirla electorala a politicii securistoide ?!

Noul curent cultural mondial: creativismul teribilist

Asa se adapa din dragoste si speranta aceste generatii care se hranesc pentru a trai, iar cui nu-i place sau a devenit prea strain de genunile tineretii n-are decat sa invete ca viata se poate trai si altfel, nu doar sub cadenta dictaturii egoismului cu care, indeobste, te invaluie cea de-a doua parte a trairii. Si spunem asta numai si numai pentru ca, zi de zi, se confirma un adevar colosal de dureros, acela ca tineretea lumii este conjurata de generatiile puterii invechite la toate contractele cu statul social, economic, politic…Ce le ramane tinerilor sa faca?! Sa razbata ajutati doar de inteligenta lor penetranta si mult noroc, sau, dimpotriva, sa devina (oh, ce stampa a tristetii infinite!) slugile atator oameni care traiesc numai pentru a manca. Cele mai “indraznete” creatii au fost, de-a lungul istoriei, ale unor tineri scaparatori. E varsta big-bang-ului in univers personal, asa ca se formeaza cate o stea… E cel mai frumos spectacol pe care-l poti intalni si daca stii sa privesti. Dar politicienii, guvernantii oficiali si secreti, mai sunt ei, oare, pe traiectoriile unor orbite umane, mai sunt ei capabili sa asigure cadrul natural perpetuarii judicioase a vietii biologice, profesionale, ideatice? Dar tocmai ca nu, de aceea e nevoie exact de modul in care elitele tineretii de azi se raporteaza la viata, de un nou curent cultural – creativismul teribilist. Si cum de se impaca termenul ultim cu un adevarat demers cultural?

Nu s-ar obosi nimeni sa va raspunda, neputinciosilor la putere, daca n-am sti cum asteptati sa le culegeti teribilismul inevitabil si sa-i inrolati in razboiul cel de toate zilele voastre prapadite! 

Doar ca tineretea este singurul modus-vivendi modern, de-acum chiar ca e prea tarziu sa mai intelegeti si voi, cei ce conduceti pieirea Omenirii, ca tineretea se confunda, in mod natural, cu Puterea!

Terorismul organizatiilor secrete

Daca se traieste, cu adevarat si la nivel institutional al Occidentului, tristetea fara de margini a unor asemenea tragedii care se repeta cu o simplitudine ingrozitoare, atunci a sosit vremea sa judecam cu mintea intreaga a fiecaruia dintre noi si sa intrezarim puzzel-ul adevarului care se petrece. Este plauzibil si, deci, evident ca teroristii actioneaza sub presiunea manipularii unui astfel de stat islamic absurd. Dar acei tineri care ucid cu atata usuratate nu pot actiona altfel decat avand mintile ratacite: imbolnavite de o ideologie satanic de revansarda, imbolnavite si de sistemul economic sau social al democratiilor occidentale. In mod sigur (si nu e nevoie de amanunte medicale) acesti tineri jertfiti, la randul lor, de anumitele forte secret de oculte, au mintile imbolnavite de psihoze, depresii sau si alte boli psihiatrice – tocmai pe aceste criterii fiind ei, probabil, recrutati. Ni se livreaza, mai nou, ca teroristii de la Barcelona au fost recrutati de un imam ale carui date sunt cunoscute. Dati-ne voie, atunci, sa spunem raspicat ca actiunile neputincioase ale institutiilor specifice (secrete, de ordine publica) devin cu atat mai suspectibile. Sunt cativa ani buni de cand in Europa se tot moare dupa un sablon pe care nu mai trebuie sa-l inghitim – chiar daca dupa fiecare tragedie, mass-media mondiala este invadata de agentii de influenta care detin adevarul absolut livrat de-a gata, or’, sa fie clar, aceste batalioane ale desantului informatics nu sunt naïve si nici natange. Am curajul sa sustin ca oamenii care umplu ecranele si retelele informatiei, indivizii astia care traiesc (si cat de bine!) doar din astfel de interventii, nu fac altceva decat sa disimuleze adevarul celor petrecute atat de groaznic. Nu se asteapta efectuarea niciunei cercetari, verificari – si statul occidental s-a si derobat de orice fel de vina. Este evident ca in spatele acestor dezastre umanitare se afla numai si numai organizatii secrete, dar nu dintre oricare, ci dintre acelea care detin bani, media, putere. Oricum, de nedreptatile sociale si economice care pot lua mintile unor oameni ati auzit?! Cunoasteti ceva despre cartelurile pe care le directionati in marea afacere institutionala cu drogurile care ii pot face pe unii tineri rataciti sa actioneze in mod criminal?! Despre voi, cei constituti in societatile secrete care decid totul, ati auzit cate ceva?! De tinerii care isi pierd, tot mai des, mintile fragede ale trupurilor ratacitoare?! Pentru ca, in modul normal al logisticii, acel stat islamic despre care tocmai mass-media occidentala ne tot informeaza cu atata “propovaduinta” staruitoare ar trebui sa fie la unghia degetului mic al interventiei din Orientul Mijlociu, preopinentii lui sa se regaseasca in prim-planul bazelor de evidenta a riscului, in miezul actiunilor de prevenire si anihilare… Dar cata si abjecta suficienta in fata careia devii obligat sa spui: derbedeilor, criminalilor, secretilor!

Iar daca nu sunteti capabili sa aparati vietile cetatenilor, la o parte: “Tinerii imperiali la putere”! Doar ei sunt cei ce vor cu adevarat si vor institui Pacea, acea stare care nu suporta organizatii secrete. Dar spuneti-ne: Statul islamic sau Statul occidental?

Sistemul Imunitar al Omenirii - Marea Schisma Politica

Frontul tineretii se va fi nascut din umilinta cu care aceste 3 decenii s-au napustit asupra tinerilor de ieri si de azi. Tineri de o incomensurabila speranta si cu atat mai loviti de o mereu mai degradanta izgonire in ghearele pribegiei straine. Tot ce s-a intamplat astfel constituie proba neiertatoare pentru lustrarea intregii clase politice, o schisma politica definitiva si neiertator de plina de invataminte pentru viitor. N-avem atata vreme si nici nu ar avea prea mult rost sa le dam explicatii celor ce au naruit atata multime de invioratoare sperante - doar pentru a-si prezerva indesarea “ghiozdanelor” si a conturilor nesatule. Sistemul imunitar al Omenirii va crea anticorpii plini de tinerete devastatoare. Aceasta pervertita democratie a expirat tocmai pe principiul de a aplica si respecta arbitrar si discriminant acele perorate principii pe care, de fapt, tinerii le au tatuate in bunul lor simt si le respecta prin educatie.

Ei au trecut demult la un “next level”, cum ati vrea sa-i tintuiti cu catusele umorilor voastre politice, ingrozitor de expirate si plictisitor de rudimentare?! Tinerii trebuie sa se rupa de tot ce a fost – si a fost tradator de rau si urat de meschin – si sa priveasca prin ochii de viitor care le arata cum se conduce o Patrie cladita cu iubiri induiosatoare, cum se respecta dreptul de a fi demn din poarta casei parintesti si pana in gandul aninat de coltul unei calatorii spre o ultima stea, cum trebuie sa calci pe pamantul de tarana a Tarii si ce vorbe se cuvine sa-ti rasara prin talpile care ard de iubire…Si, tinerii?!. Da, ei – cei care iarta tot, dar nu vor uita niciodata!

Imperiile sclaviei moderne

Politica ramane o sminteala generalizata. Insa noi trebuie sa ne vedem de cea nationala! Aceea pe care o mai gustam, din reflexul minciunilor istorice ori viceversa - numai noi, vechile generatii. Dar cu care trairile tinerilor au devenit profund incompatibile, de aceea incearca ei, din cand in cand si bineinteles ca deseori eronat, anumite miscari, constructii, demersuri… Si caror manipulari (ba chiar obscure puneri la cale) le cad prada doar din dorinta fireasca de a contribui, si ei, la o proprie viata ! Nu au inca timp pentru a intelege toate aceste prostii planetare, ca in spatele acestor rostiri natange sta armamentul greu al organizarii scelerate prin care capitalul si dominatia vor sa-si permanetizeze imperiile sclaviei moderne. In democratia expirata de-a binelea nu veti vedea ca o guvernare care ti-a taiat nivelul de trai sa fie luata la goana cu pietre – ea face doar parte din planuirile sistemului ei machiavelic. Dar veti vedea, matematic, cum suntem impinsi sa ne alimentam cu pietrele necesare luarii la goana a guvernarilor care vor (dintr-o intamplare a imprejurarilor, evident) sa ne urneasca spre un alt nivel de viata – asta face democratia bazata numai pe dominatie intermediata prin astfel de politicieni si servicii de manipulare. 

Din fericire pentru viitorul Omenirii (dar din pacate pentru o eventuala lupta contra acestor microbi veninosi ai informatiilor platite la greu), tinerii se ocupa inca de adevaratele teme pe care viata doreste sa le ridice, de-a pururi, in spatial ei public: dragostea, prietenia, altruismul, devenirea si idealurile visate in colturile de rai pamantenesc ale sperantei…Acestea ne salveaza cu ADN-ul lor etern de tanar! Celelalte ne omoara cu viciile canceros de milenare!

S.O.S. printre tinerii din lumea intreaga: Salvati-va Patriile!

 Politica reprezinta, asa precum si este definita in sine, un catalizator peiorativ al prea multor artere deviante de la veritabilul eroism aferent caracterului uman compatibil cu progresul, empatia, altruismul, civilizatia… Politica survine doar interesului de grup (prosteala cu preocuparea pentru interesul national al democratiei din tarilor mici ramane abjecta), interesul capitalului constituie (pleonastic) un incomensurabil stomac de materialism. Or’ - asemenea trebuinte individuale nu se pot critica, numai ca aici vorbim de viitorul civilizat al omenirii si care nu se poate prefigura decat pe aripi de idealuri. Din pacate, astfel cum se desfasoara bataliile pe conturi infractionale organizate, lumea democratiei expirate va disparea intr-o imensa si neagra gaura stomacala. Fiindca traim vremuri de sminteala politica. Un program cu adevarat generos pentru toate categoriile sociale si de varsta risca sa-si dezvaluie adevarata fata a demagogiei obscure. Iar daca, prin absurdul derivat din al 11-lea ceas, guvernarea ar vrea si ar sti, in mod real, sa aplice masurile de ridicare a populatiei la nivelul de trai urmator si meritat de mult prea mult timp, exista si sunt pregatite forte ocult de organizate care vor zadarnici orice aspiratie individuala sau colectiva a romanilor. Sa murdaresti in halul asta democratia international de implementata, inloc sa-i cultivi incomparabila frumusete a oranduirii, este punctual terminus al politicii nucleare.

Tineri semeti, veniti si inlocuiti-o, degraba, cu civismul ! Civismul local si national, civismul international de tanar si curat… Puneti pe frontispiciul institutiilor interne deviza civismului si veti vedea cum functioneaza un stat puternic de intinerit! Toate relatiile (dintre entitati interne ori mondiale) trebuie sa plece de la argumentele civismului care are prioritati administrative-financiare de netagatuit.  Evidentiez ca a sosit vremea sa eliberam democratia si Omenirea de pelagra politicii dusa cu zaharelul secret al manipularii. Servicii secrete?! Ba bine ca nu! Dar intineriti-le cu seriozitate si spirite universale, asigurati-le tehnologia unei moralitati inalte, populati-le cu o spiritualitate autentica si abia atunci ne vom asigura ca Pamantul nostru va dainui tot pe cea de-a treia Planeta de la Soare…

Motiune de cenzurare a propriului securism

In democratia expirat de subversiva se tot repeta o lozinca de-a dreptul obositoare si conform careia nu se poate deconspira o activitate desfasurata de serviciile secrete. Dar chiar nu ne pasa de eventualele lor actiuni legale si nu asta vor ele sa ascunda, ci faptul ca, de aproape 30 de ani, capii serviciilor masonic de secrete desfasoara doar actiuni de cotropire a democratiei, constituindu-si, dimpreuna cu tot felul de amoralitati politice, mediatice, economice, ong-iste - un stat subversiv de paralel cu interesele cetatenilor si nu se abtin de la nicio fapta de subminare a statului la vedere…In numele UE, si NATO, si economiei de taraba, si drepturilor / libertatilor de a nu ne baga noi in secretele lor, acest obscurantism propagat in mileniul eliberarii ideilor, tineretii, inteligentei, idealurilor umane – sufoca statul constituit de alegerea oamenilor. Politicienii sunt, cu totii – dar chiar cu totii – jalnicii epigoni ai acestor monstruzitati care trebuie sa fie, o data si o data, extirpate din corpul tarii pe care o imbolnavesc. Sistemul care conduce acest tip al democratiei masonic de secreta innebuneste daca miliardele pe care le halpanea in mod curent se vor a fi date pentru ridicarea, cat de cat, a populatiei dintr-o saracie si nedreptate feudale. Pentru ca nici nu se mai poate altfel, adica tot ceea ce inseamna amaratul ala de venit al efortului national sa fie incarcat in conturile acestor bande cotropitoare. Cuantumul bugetar reclamat de suta de lei care le-ar schimba in bine viata romanilor si ar lumina, intrucatva, privirile copiiilor sau tinerilor presupune mai putini bani decat se risipesc pe panselutele si bordurile cu care matahalele secrete ale politicii ne tot strivesc vietile.

Iar fata de ce se intampla azi cu democratia expirata, se stie ca balaurului ii cresc, permanent, alte capete si, desi ar fi bine sa se aleaga praful de toti politicienii, mi-e teama ca doar sistemul securismului statal, care duce partidele in sclavie, va ramane drept in fruntea tarii instrainate total! Ati auzit, insa, de tineri?! Si de cat de frumos le-ar sta lor eliberandu-si Patria de atatea tipuri de lichele?!

Cine n-are tineri (indreptatiti la Putere) sa-i creasca !

Daca n-ai stiut sa-ti construiesti o natiune de “Tineri la Putere”, ramai un stat de drept expirat si o oranduire de fapt descalificant ! O guvernare cu adevarat post-moderna are obligatia sa asigure, cu preemtiune, drepturile vitale pentru copii si tineri, nu sa-si epuizeze orice urma de credibilitate umana in acordarea tuturor felurilor pervertite in drepturi incompatibile cu esentiala perenitate a Omenirii, sau cu asanarea sociala, economica  si morala a societatii. Secolele, oranduirile si viata, in general, au demonstrat ca actualele economii nationale nu pot asigura, material si institutional, toate drepturile ori libertatile cu care suntem de acord ca ar trebui sa beneficieze orice membru al Umanitatii. Astfel ca se invedereaza necesitatea guvernarii prioritare a oricarui domeniu – si asta in spiritul unui altruism international, in virtutea unei formidabile empatii izvorate si educate la nivel individual, national si statal. Malnutritia sau numai precaritatea sistemelor medicale lasa in urma mormane de trupuri fragede, iar democratiile mondialiste tipa, ca din gura de sarpe, in favoarea fondurilor acordate prozelitismului “diversitatii”. Aici este marcat punctul terminus al sanatatii mintale a celor ce “prioriteaza” astfel durerile si nedreptatile social - economice, nebunie ar fi prea putin spus – aici e vorba de interese obscur de perverse si rupte de orice realitate umana sau bun-simt de cultura si civilizatie. Traind in aceste familii de state dezorganizate democratic, adolescentii viitorului national n-au nicio sansa de a-si constitui solidele armaturi necesare unei sanatoase si naturale cresteri.

Elita cea atat de nazuros critica, protipendada politica si acolitii ei sunt doar cateva dintre gastile care iau tot caimacul de miliarde ale efortului tutror, cele ce ocupa, in mod individual, cate 2 – 3 locuri de nemunca bugetata, in vreme ce tinerii raman dezmostenitii de soarta capitalista, niste “copii ai strazii” intr-o societatea care le reneaga o existenta indreptatit de normala. Totusi, traiasca “Tinerii la Putere!”, habar n-aveti cat de frumos cresc printre stancile prapadului imperialist si curg catre viitor florile astea de colt si de nu-ma-uita!

UEXIT

Asa-zisa Uniune Europeana a iesit din Europa Unita si cea atat de frumos visata de generatii si generatii sacrificate pe altarul razboinic al imperialismului doldora de capatuiala. Si a facut-o mai demult, abatandu-se amarnic, de la principiile armoniei, echitatii (fie, ea, si relative) sau a respectului intre tari si popoare – un respect arborat de pe cu totul alte pozitii ale colaborarii internationale. Astfel ca Marea Britanie nici nu avea din ce UE sa iasa, doar ca aceasta mare natiune si-a dat seama, cat de degraba le-a permis, si lor, interesul, ca marele si mult prea-atragatorul ideal al unui corp european comun pare sa fie, de-a pururi, o utopie aservita tot celui ce conduce, cu adevarat, Omenirea: capitalul revansard si fara numar de nedreptati raspandite, ca o molima pandemica, peste democratiile vaccinate antinational si bolnave de naivitate. Este cel mai mare regret pe care il puteau trai aceste generatii de tineri marinimosi si loiali – pana la o altfel de naiva inregimentare. Insa tot ei sunt cei care vor purta, mai departe – spre viitor, mesajul dainuirii nepretuite in bani, interese obscur de nemiloase, ingrozitoare crime in masa, tradari genocide, jefuiri strigatoare la statul de drept al nedreptatii inscaunate definitiv… Si tot ei, acesti tineri crescuti si educati in spiritul perenitatii Universului, vor reinventa Europa unita prin armonie, idealuri, un autentic altruism individual si national (nicidecum oengist), eradicare a dramelor in masa, vindecare a tragediilor individuale.

Ei vor reforma democratia mult prea-expirata pentru a o mai putea mentine in debaraua guvernarilor ratate si vor construi Europa Unita prin Reforma Democratiei (EURD) – o fermecator de efervescenta convietuire cladita pe princiipiile indextructibile ale pacii, iubirii, tineretii…Capitalul?! Subordonat idealurilor Umanitatii! Cine poate sa garanteze asta?! Evident ca doar “Tinerii la Putere”!

Noul imperialism multinational; ONG-ismul e oranduirea dupa care se ascunde.

Capitalul imperialist nu mai poate calari, de-a dreptul si ca altadata, cate un stat pe spezele caruia sa-si sature poftele nemarginit de inumane. Astazi, aceasta grupare extraterest de criminal, s-a organizat intr-o inimaginabila corporatie mafiot instalata in capul mondial al tuturor domeniilor de activitate si productie a popoarelor tot mai saracite. Arma ei secreta este - pe langa toate cele stiut de clasice sau banuit de modernizate -  oranduirea ONG-ista, cu capsa careia berbeceste natiunile si din spatele careia se iteste, la momentul fatidic, pentru a culege roadele respectivei imbolnaviri nationale. ONG-ismul nenoroceste Patriile, iar institutia cetatenilor il gazduieste cu o naivitate apocaliptica ! Elitele sunt incolonate, in corpore, in aceasta piesa a teatrului mondializarii de prost-gust, cineva trebuie sa reinventeze educatia, aspiratiile, trairile unor elite eliberate de rudimentaritatea materialismului scelerat, inlocuindu-le prin idealismul de nestramutat din civilizatia mintii. Votul democratiei expirate este o diabolica manipulare secreta, el survenind minciunii, tradarii, santajului, crimei, terorismului cu care este asezonat de scenarismul dominatiei totale.

Vreti adevarul, minti ratacite ? Ei, bine, il veti afla cu varf si indesat, pentru ca asta se va intampla – daca nu ne trezim de-adevaratelea – in vacarmul razboiului. Sper sa stiti macar asta: cand a jecmanit, de tot, popoarele lumii, imperialismul corporatist le arunca jucaria razboiului si se retrage la butoanele montate in iatacuri lascive, asteptand decimarea Tineretii si pentru a reinstapani iarasi Pamantul…De aceea o vitala Reforma a Democratiei trebuie sa fie reprezentata doar prin “Tinerii la Putere!”.

1 Mai tineresc !

E singura sarbatoare nobila si, totodata, innobilatoare pe care statul modern (prin generatiile sale faptuitoare) a considerat de cuviinta dreptatii s-o cresteze pe rabojul de zile ale anilor de munca si trudire. Parinti si tineri asuda din cea mai frageda perioada a vietii si pana cand se vor fi imbolnavit de ajuns pentru a nu beneficia prea mult de pensia cuvenita… Dar se vede ca, acum si mai mult ca oricand, elanul tinerilor nu mai este indreptat spre constructie nationala, sudoarea celor mai frumosi ani ai lor nu mai este incununata de acea atat de reconfortanta recompensa civica, sociala, umana, ci, din pacate, trupurile lor sunt incovoiate doar pentru interesul altora. Bratelor lor, care ravnesc sa cladeasca viitorul, nu li se asigura acel climat social – economic prin care sa-si defineasca aspiratiile si patriotismul – lianturile fara de care Omenirea nu-si poate conglomera o devenire reala, esuand, mai mereu, catre prapastiile mondializarii doar prin razboi. De ce traiesc tinerii drama cumplita a unei permanente trudiri pentru altii?! Pentru ca Patria lor traieste agonia cumplita a batjocoririi democratice prin aceasta politica expirata. Traiasca 1 Mai, ziua in care tinerii pot constientiza inegalabila forta pe care o reprezinta! E ziua cand ei sunt totul, adevarata guvernare a viitorului, momentul cand se arata cine construieste, cu adevarat, Lumea disparuta in conturile capitalistoido - comunistoide!

Asadar, traiasca 1 Mai tineresc – ziua pe orbita careia imperialismul egocentrist al democratiei nereformat de expirate inca se razboieste sa mai agonizeze, lumea ei apusa scremandu-se inca sa acapareze eforturile tineretii creatoare! Democratia imperialista si-a trait, de-a doldora, conturile, dar si-a mancat, urat de definitiv, presupusa omenie…Next!

Deviza prezentului: “Tinerii creeaza viitorul!”

Aceste tinere generatii incantatoare se despart de leitmotiv-urile democratiei austere, de acest politicianism colcaitor de expirat, de constructiile politico – economice ale unor mult prea-inmbatraniti in relele imperialismului scelerat de arivist, pentru ca (de ex.) frumoasa Uniune Europeana sa nu fie prefacuta intr-o lamentabila esuare…Tinerele vlastare ale Omenirii nu guverneaza statele, ele nu sunt si nici nu ar avea cum sa fie corupte – ce le tot serviti pastila otravitoare cu “lupta anti-coruptie”, devreme ce tocmai voi, stapanitorii nedemni, sunteti corifeii coruptiei crase, autorii ingrozitoarei infractiuni de delapidare a eforturilor productive ale tinerilor?! Ce tot scoateti mitralierele pe bulevarde altadata romantice, doar pentru a motiva scelerata voastra preocupare “antiterorista”, stiindu-se prea-bine ca eventualii nefericiti teroristi nu sunt decat uneltele imperialismului care ii sponsorizeaza de ani si ani de zile, ordonandu-li-se sa deschida caile largi ale armarii intereselor economice si sa dea drumul la armasarii tuturor razbunarilor?! Cum indrazniti voi, spirite oculte, sa le vorbiti tinerilor despre “nediscriminare”, tocmai cand ei sunt, clipa de clipa, discriminati social, economic, politic, cu o cea mai profunda desconsiderare disimulata prin democratia constituita intr-o cea mai perversa oranduire traita vreodata ?! Generatiile creatoare vizeaza drepturi si libertati asumate printr-o Democratie intinerita instantaneu, nu trecuta prin darlogii coruptiei voastre!

Ati prefacut toate sarbatorile in zile ale coruptiei stapanitoare, dar 1 Mai va sa fie, cat de in curand s-o putea, ziua tinerelor generatii muncitoare!

Democratia reprezentativa vrea razboi si nu pace!

Se petrece exact ceea ce a fost dintotdeauna: Tineretea de pretutindeni este guvernata de cei care nici nu pot s-o reprezinte, dealtfel, de prea-alesii concurentei care sfarteca, zi de zi, din prezentul fara de viitor al tinerilor, de toti vorbetii de limbi straine de adevar si dreptate; se pregateste, sistematic, doar inarmarea si antrenarea tinerelor generatii pregatite pentru spectacolele mondiale cu sange si trupuri jertfite in numele orgoliilor glandular de imbatranite si al apararii sfantului imperialism datator de bunastare nationala. Alegerile acestei democratii turbat de expirate aduc la putere toate secaturile purtate pe aripi multinationale, cum si cui i-a putut trece prin cap ca halul asta de alesi le vor reprezenta vreodata interesele lor si ale Patriei fara de care vor pieri instantaneu?! Lucrurile evolueaza si se trece, cu o rapida ardere a etapelor diplomatice, la alte si alte nivele de terorizare democratica a vietii cetatenilor. Si nu Occidentul pierde vremea cu acest gaunos tip al democratiei prin intermediul careia isi prezerva, de fapt, dreptul si posibilitatea de a-si continua dominatia fara de care economiile nationale si-ar arata adevarata fata a schimonoselii, noi suntem cei ce au ars degeaba gazul celor cateva decenii in care am reusit sa naruim tara! Tinerii sunt schinjuitii sociali ai vremurilor de pace si jertfitii razboiului ce va sa vina inevitabil! E bine asa?! Va place?! Preferati sa le asigurati placerea de a va vedea tinerele rauri de sange curgand – in vreme ce se vor fandosi cu declaratii de putere scremuta si-si vor indesa in conturi miliardele fabricilor de armament ?! Si ce noroc au toate aceste, de fapt, nulitati ale umanitatii – cu faptul ca manipularea e inca imbatabila si din cauza ca generatiile nu pot avea, deodata, aceeasi perceptie asupra evenimentelor care le determina toate suferintele! Cum sa ti se naruie tara (agricultura / industria) tocmai in acest salt uluitor al tehnologiei ?!

Pare sa fie adevarat ca, daca pana la 30 de ani nu esti de stanga (cea veritabila si moderna), ar inseamna sa nu prea ai inima, dar nici macar instaurarea democratiilor participative nu mai poate face mare lucru, fiindca ar fi nevoie de o participare cu parul justitiabil… Asadar, cu antiterorismul inainte – pana la victoria razboiului final ?!

Spatiul real de renastere a civilizatiei europene

Numai spiritul tineretii poate constitui acel spatiu real de socializare constructiva pe retelele de civilizatie europeana. Omenirea inainteaza in istorie si o face dintr-o demonetizare, in alta demonetizare a unor doar aparente idealuri pe care establishment-ul imperialist le propune popoarelor. Cine crede ca el s-a dat batut sau ca ar fi fost invins se inseala amarnic. Ramane de vazut numai in ce consta schimbarea de macaz a intereselor sale, viitorul apropiat va dovedi ca ghearele lui bine infipte in productivitatea natiunilor nu se vor imblanzi niciodata, ci, atunci cand vor fi lovite naprasnic, se vor desfasura, instantaneu, lungi si adancite transee in care dorintele de eliberare sa fie ingropate, iar tineretea Planetei sa se spulbere in insagerarile dintotdeauna…Politica, oricum ar fi ea ideologizata, constituie, alaturi de cele patru mari (si nu numai!) religii ale fariseismului, o grozavie de care trebuie sa-i scapam pe tinerii generatiilor urmatoare. Dar cum si in ce mod, ori dupa ce fel de cataclism mondial se va putea instaura acea lume cladita pe alte principii, cele ale bunului – simt  (in fond), principii universal valabile in oricare timp istoric, in orice imprejurare a vietii si intelepciunii intru dainuire. Asa dupa cum se manifesta de cateva decenii incoace, politica este o imbolnavire a modernitatii statului obligat sa abjure tocmai de la interesul national pe temeiul caruia s-a infaptuit, in detrimentul intereselor acestor grupari particulare. Sa astepti si sa speri ca asocierea in interes de afacere private a unor personae se va exercita in interesul celorlalti nu doar ca e o totala utopie, ci constituie chiar noaptea mintii! Tinerii umanitatii autentice nu se pot afirma decat daca isi fac ucenicia la aceste uratite caractere dedate aprig la rele, ca sa li se dea unda verde, e imperios necesar sa fie “avuti la mana” cu dovezi de loialitate in hotie si jefuirea banului public. Atunci, da, devii omul lor, sunt siguri ca livreaza un soldat credincios eternului establishment. Si cand te gandesti ce simplu ar fi totul, cat de salutar (pentru natiuni) ar fi sa ridici dreptatea impinsa in prapastie, sa eliberezi scena pe care ai tot murdarit-o si sa-i lasi pe tineri sa traiasca in tonurile lor de modernitate, sa acordeze viitorul cu pasul lor cadentat, prezervandu-ti (daca ai avut) autoritatea morala de a le da sfaturi dintr-o intelepciune de nerefuzat…! 

Atata doar ca tinerii oricum isi vor cuceri vietile. Dar ma tem ca imbatranitii in uniune europeana lamentabil de esuata  vor insangera pasnicul asalt pe care-l vor da ca-n stampele unor admirabile elanuri ale naivitatii !

Liberte’e, egalite’e, fraternite’e, elles expire’e!

 E mult de la Revolutia franceza care a statuat, in opinia istoriei, aceste principii a caror perenitate ramane, dealtfel, circumscrisa constiintei umanitatii. Dar cu cat sange au fost si aceste lozinci ghilotinate, ce farame de libertate, cate nimicuri de egalitate si cu ce fel de fraternitate rasista au fost “primenite” generatiile ingropate in transeele trecerii prin secole ! Tinerii de azi nu mai declama, nu mai cer si nu mai vor libertate, ei constientizeaza ca, in fapt si in drept, s-au nascut liberi… Armadele tinerilor nu cred in umilitoarea egalitate oferita de protipendada puterii, ci se multumesc sa ramana egali cu ei insisi…Tinerii frumosi si niciodata liberi detin fraternitatea nativa de a se salva, cumva, din chingile de otel ale democratiei care fraternizeaza si ea – cu ei, numai pentru a-i impovora cu austeritatea care urmeaza jafului la guvernare… Tacerea tinerilor striga o alta deviza, una modern de rascolitoare: “Eliberare, echitate, demnitate!”. Fraternizeaza cu dreptul de a lupta pentru a fi liberi asa cum le place sa creada ca trebuie, vor fi egali doar daca isi recuceresc statul, doar daca isi duc la indeplinire idealul Reformei democratiei, atunci cand vor prelua guvernarea Patriilor Unite in Europa. Sa observam cum si-au construit o frontiera prin care se despart de politica jefuirii, de logoreea lozincarda si icnetele meschine care arunca in aer Europa si pacea globala, modul grav si demn in care rabda atatea nedreptati, tot haosul care ii inconjoara si trag in jugul de viitor al copiilor! 

Democratia a esuat din tot trecutul ei murdar, generatiile in putere detin un destin fulminant: sa reconstruiasca o Lume pentru ceilalti ce vin…