Armonia Democrației izvorăște din stânci de Patrie!

Motto: „Spune-mi, dacă într-o bună-zi tinerii tăi îți vor tatua săruturi pe tălpile viitorului, nu-i așa, Patrie nemaimângâiată, că ai ștrengări puțin după aceea de teamă să nu le strivești sărutul?!” 

Luați-vă armele de pe tineri! Ei se vor înrola în mari tabere de conviețuire, acolo unde să deprindă frumoase forme de supraviețuire ce sunt! Pregătiți chiar să se poată salva, unul pe altul, nu să vă pălăvrăgească vouă temele veros de prelungite după orele de școală barată...Să știe să-și construiască poteci indextructibile către piscurile celor mai arzătoare aspirații care le accelerează sîngele în venele libertății cu nume de fiece Țară și un același Pământ...Învățământ de trebuințe trăite cu nerv și vocație, un elev – o măiestrie!

Unul în care se predau (dar de către cine?!) activitățile de prim-ajutor medical, psiho-social, economico-profesional, național sau inter-național...Sistem educațional care să le lase libertatea de a se îndruma spre făurirea unei Justiții obișnuite de bun-simțul lor profesional și prin care să se adreseze drept cetățenilor speciali! 

Sau în ale cărui facultăți să se predea, „Instantaneu G”, cum (de ex.) un bătrân naturist de printr-un ținut vietnamez și fără de medic, vâslea și cu picioarele de 75 de ani – pentru a cuprinde atâtea nevoi medicale ce-l mai trimiteau și prin munți sau păduri, de unde-și culegea plantele pe care să le pregătească  (3-4 ore) acasă, să se întoarcă (alt drum de o oră de vâslit) și să le distribuie, încurajator, fiecărui suferind. De la care refuza să ia vreun sfanț:

„Iau ceva numai de la cei care chiar au” (Și acolo mai nimeni nu are)!

 

De aceea, adevărul e numai acesta: probabil că oamenii se vindecau doar pentru că erau înconjurați de astfel de trăiri exemplare... Așa da, pandemie!

Imnul rebelilor (în Marea Memorie a lui Mihai cel Eminescu)

Porneam la drum, ca dintr-o primăvară... / Ne-ați prefăcut în vot și, risipiți, / Am îndurat cea mai jilavă gară, / dar maiestuoasă pentru-a înca oară, / aerodrom spre zări, să nu mai doară / spre ce se-mbarcă tineri terfeliți!

Mai bine visător, nu ideologist, / Singur mai degrabă, decât partidist; / Nici hăț-rezist, nici neo-marxist, / Mai frumos e rebel, decât...palavragist.

La modă e liber! Și nu paralel / cu ce mai înseamnă-al Patriei mister / Normal e să crească iubirea – n perechi / Nu ariditatea cu blestem de priveghi.

Mai bine naiv, nicidecum delator / Și tânăr de-a pururi, să nu fiu trădător! / Mai bine temerar, nu doar pandemist, / Empatic mai bine, decât prozelist.

Atâția ani pierduți din tinerețe! / Ca să vă-mbălsămați, capitalist... / Ce grotă finisată la vedere; / Ce haită, din nimicul tribalist!

Inteligent și curat, decât sec-sorosist, / Mai bine haimana, nu elitist- fripturist. / Să fie dreptate, nu corporatism; / Mai bine-n România, decât în Golanism.

Și mai bine să fie ce nici n-a mai fost: / o Țară „ca Lumea” de s-o știi pe de rost!

                                                          (adaptare după „Imnul golanilor”)

 

Noua actuală Ordine Mondială pare să fie Pandemismul. E cea mai amplă predică, una sfătos de mărinimoasă prin degetul de biciuire a obrazului cetățenesc și zădărâtă de la cotroceniul președintelui Pandemiei, până la lingăleala ultimului activist al i(lici)liberalismului guvernator, sau și al dezorânduirii opozante. Hai că, deși n-ați avut și n-aveți nicio treabă, noi nu doar că nu vă mai reținem, ba chiar...!

Călătoria Omenirii (cu declarație pe propria devenire)

Parcă timpurile s-ar fi spart în țăndările cu a căror altă și altă conglomerare Umanitatea se va prefigura cu totul altfel! Năravurile orânduirii ei implantate cu scopul capitalist al secătuirii au explodat de expirate ce ajunseseră să ne sperie. Jalnica aprindere la plămânii sfoiegiți în conturile nederedicate ale capitalismului arătau cât de incompatibilă era această boală lăț-lungită peste principiile democrației, fie și ea tot pe atât de nereformate! Are capitalismul puncte comune cu democrația adevărată tot așa precum viața ar izvorî din grămezile cu bani de care să fie vitregit fiecare stat, fiecare popor, orice națiune, oricare trup cu spirit prea-cuvenit! Democrația viabilă rămâne să dureze în inima fiecăruia dintre noi. Și are nevoie de o altă orânduire, una care să-i permită consonanța armonizării cu palierele tehnologice ale vremurilor tot mai paradoxal de spiritualizate. Să fie stârpită toată câinoșenia nepăsătoarei democrații subversiv de propovăduite - înclăiala aia discriminatoare și care te lăsa perplex de interzis! Să mai scoată capul globalizării ei reduse la o găliganică șlefuire a urii atunci când or mai chema-o generațiile tinereții recunoscute în rangul ei de mirabilă iubire! Doar că afacerea capitalistoidă cu viitorul oamenilor nu pleacă fără să lase răni adânci, iar pentru a ne vindeca la cap, trebuie – din păcate, să sufere inima! Doar așa se putea întâmpla - dacă nu mai e nicio măsură pe lume, când dai drumul sălbăticiei cu copite mortale să hergheleiască pe Pământul de joacă al copilăriei! 

Dar, de fapt, cum vom călători spre propria redefinire? Fără să ieșim din băltire, sau ca într-o lascivă imponderabilitate?! Să aflăm că, da, pentru așa ceva autostrăzile chiar ar constitui un dezastru, nimeni nu poate ști, încă, de nu cumva se va călători într-o coloană făuritoare de poteci salvatoare... E-hee!, fiindcă în frunte vor fi cei mai temerari (nici cei rămași la urmă n-o să fie mai puțin îndrăzneți), dar mai bat inimile să se audă întinerind pe întinsul României de care se întrezărește, pe fiece colț de privire, cum ești condamnat de îndrăgostit?! Ridicăm nivelul, doar nu ne-om fi blestemat cu perversitatea pălăvrăgelilor instituționale să rămânem pe arătura colportării naționale: că d.n.a., că pesedea! Multimilenara democrație instituită în Elada orașelor – state reclama o ranforsare făuritoare a statului modern, numai că democrațiile naționale au fost cotropite cu sforăriile contagiunii prin trădare, ură, crimă capitalist de organizată, orgii bugetivore, prostituții contractuale, foloase pervers de necuvenite, tragedii comerciale, rating al desfătării prin moarte...
Oare Patria mai e înduioșător de înarmată cu forța tinereții vindecătoare?! Ce efective ne-au mai rămas vom vedea, diamante ale trăirilor sugrumate în atâtea decenii sterpe de ideal și de viitor devin pe atât de valoroase, pe cât de  neșlefuite se vor asorta ele cu natura lucrului împământenit! Ne ordonăm în coloană intactă, da?! Și retrăim copilăria: instinctual de fericiți (fără vreun motiv anume), mereu ocupați cu ceva (fie de bine ce va rămâne să vedem cum o fi!), dar să cerem cu toate forțele ceea ce ne dorim... (Paulo Coelho). Ce-ți dorești tu, tânără prințesă?! Pentru ce lupți tu, tinere prinț?! La mulți ani, copiilor din lumea întreagă! Și tatuaje ale dreptății fericite pe cea de-a treia planetă de la Soare, cât să-ți încapă în inimă! Ce mister poartă #Patria!

Vaccinul total: ne luăm viețile înapoi!

Asta chiar că e natural și fără subversivitatea profiturilor induse în lanțul de tragedii ale reacțiilor adverse! Așa că, virus de profesie, probabil că ești astfel precum toate ce vin mai și trec, dar cel mai bine e să pleci cât de curând! Poate c-am și înțeles de ce-ai fi apărut exact acum, neomițând că erai, cum s-ar zice, chiar în noi...Ei spun că te-ai fi format dintr-un neobrăzat strigăt la cerul Umanității, o mult prea nerecunoscătoare invocare a lui (devreme ce oamenii dețineau atâtea locuri de sclavie remunerată din greu), de-aia trebuia să fie, cu virusul, sfârtecate temeliile unor asemenea impertinente trebuințe purtătoare de pandemii ale aspirațiilor! Și, pe cale de consecință, te-or fi prefăcut în această mutație a democratismului de scop scelerat, în laboratoarele lui de mondializare expirată. Configurându-te ca pe un organism al morții administrate de o clasă politică înhăitată cu abjecția nepăsării și a individualismului ridicate la rangul unei contagiuni non-profit de sponsorizate. Multinaționalizarea a prelevat, aleatoriu, câteva molecule de tragedie umană și le-a combinat cu ezoteria preinfectată a elitismului de gardă înarmată cu zgărzi, rezultând ceva ce nicicând nu le-ar fi trecut prin tărtăcuțele conturilor neoliberal de obeze: un monstru asmuțit de atâta inconștiență și insensibilitate la parcă prea-înveșnicitul statut (social, economic, politic) al castelor devoratoare...Deși e posibil ca tu, virusule de profesie, să fii o apariție inofensiv de naturală și de care, întreg la capul democrației - cum se prezumă a fi, ai putea să te protejezi, pregătindu-ți, din timp, viața cu adevărurile ei neîntrecut de armonizate statal. Dar cât poate rămâne și ea, natura, de răbdătoare, când de la firul ierbii de răsărire a ei se tot aud vaiere și gemete sugrumate încă de pe căile de respirație a fiecărui cetățean onest (și nu numai!) – asta în vreme ce bocancii capitalismului totalitar de înspăimântător calcă pe cadavrele profanate cu mânjeala de rating televizat al intestinului guvernator. De aceea ne-am gândit noi să jurăm ca într-un cor de rugă a Omenirii și să pleci! Nici nu mai vrem viețuirile artificial înarmate cu bumerangul secăturii ăleia de vot liber doar el, poate vă și nimerim când vă vom înapoia insignele haștagiei cu închipuirea democrației cârmuite de infecția corporatismului căruia (ba bine că nu se permite!) nu i-ar ajunge întreaga Cale Lactee pentru a-și sătura poftele de cotropiri invadatoare. Dar cel mai mult și fără de iertare e felul în care se infiltrase manipularea de a hăimănări cu țonțoroiul neproductivității îndestulate pe tot mai firavele trupuri ce compuneau, încă, Patria.

Așa s-a ajuns să descoperim o formidabilă replică la toate pandemiile capitalului căruia nici prin cont nu-i trece profitul de a respecta vămile inimii: nu vom cruța această mutație a democrației expirat de pervertite prin ea însăși și o condamnăm la uitare veșnică – făurind #ReformaDemocrației, una de o perpetuă profunzime a înlănțuirii cu moda generațiilor ei creative; ne distanțăm social și oricum de politicianismul pe care #TineriiLaPutere îl vor rări de-o să-i mergă pib-ul hărtănit al averilor. Autoimunizarea e ca și trăită, din greu. Covid-19, nu! Valid-20, da: o altă Conviețuire, o integral de iubită Uniune Europeană, o de-a pururi reîntregire a Păcii în Lumea întreagă! Respect fiecărui trup înarmat cu o inimă vie și din care să se constituie civilitatea virilității fiecărui stat!

Olimpiada internațională de temeritate

Tinerețe, repetă-i acestei expirate clase politice și profund decăzute din oricare din drepturile cu care ne-a îngrozit, așa că spune-i perenitatea acelui „Ordin pe numaidecâta unitate de inimă”, reiterând, așadar, îndemnul cutreierării vindecătoare: (Cu cântec – înainte!): Lupta noastră-i doar din suflet înarmată / Vă trimite solii ei, de-a curcubeu / Dă-mi, prințesă, inima înfiorată / Prințul meu, dă-mi mâna unui dor mereu!” 

Un test de viață, o epopee pe viața trăită la maximum de început milenar... Cu gânduri de strajă binemeritată fiecăruia dintre voi! Suntem aici! De unde ne putem privi cum urcăm pe celălalt țărm al învolburatei albii a timpurilor cu care viitorului cel mai apropiat i-a plăcut să adie trecător de întristat pe lângă frunțile noastre, dar tocmai că trebuie să ne amintim felul în care deja am făcut asta, cum de-am reușit să ne cățărăm, cu speranțe - cu tot, mai hăt-de departe! Probabil că eram (suntem) atât de înduioșător de răniți încât vom deprinde felul cum se va impune să confecționăm nu doar măști pe chipurile de viață, nu numai combinezoane care să camufleze zăcămintele trupești ale aspirațiilor, ci sunt neapărat necesare și ambarcațiuni adecvate tot felului modern al devenirii pe rutele terestre, fluvial – maritime, aero-spațiale...

Sau poate că, întru început de mai bine, o stringentă consolidare a unor stații orbitale de universalitate a spiritualității inimilor oxigenate cu plămâni de neoprit. Înmuguriri! Peste tot. Exact și acum, când tinerețea rebelă va trebui să se încrengărească într-un florilegiu de rebeliune împotriva tuturor bolilor înconjurătoare. Și dintre care cele provocate de nepăsarea guvernatoare a cohortelor de concetățeni dedați la politica democrației de erbicidare a primăverilor ne cutremură, primăveri de fiecare dată parcă și mai nostalgice după simțămintele răsăririlor ingenue! Nu e de mirare că noi, cei din generațiile cu care viața a experimentat atâta prezentă durere a bucuriilor viitoare, n-am mai avea forța de a reconstrui ceea ce am abandonat dărâmării, dar, uite, măcar să ne autoblestemăm cu firavele desțeleniri și o veghere fie ea și atât de întârziată la post:

dar-ar Dumnezeu măcar să nu mai știm să îmbătrânim de câtă întinerire ne inundă în piepturi; fie-ne viața cum ne-o fi, lovi-ne-ar un încântător sacrificiu al penitenței între creneluri de iubire; molipsi-ne-am de bunăvoința civilității; rămâner-am în putere a minții și inimii, pentru a învăța renunțarea la puterea lumească, n-om crăpa din atât! Sătura-ne-am numai privindu-ne copii și nepoții cum de nu nimeresc gura înfometată tocmai de aleșii neamului ticălos cu care i-am condamnat de naivi ce ne-a mai plăcut să hăimănărim cu pandemia votului morbid (Și mângâia-le-am viețuitoarelor privirile alea cuvântătoare)! Dar admirare-am România, dintr-un reflex sănătos de încadențat cu destoinicia mărinimiei!

#TineriLaPutere, în marș(!): niciodată, niciodată-niciodată / Să nu mai fie Patria uitată!

Al III-lea virus mondial și #NoulSalut

Cu cântec înainte: „Suntem peste tot acasă, ducem România-n gând / Nu e țară mai frumoasă și iubită...murmurând!”

Virusul mondial a fost scăpat din laboratoarele mondializării! Și urmează o perioadă în care aceste astfel de încercări ale vieții vor lăsa urme adâncite în percepțiile despre viitor... Nevoiți să înțelegem (nu de bună-voie, cum s-ar cuveni!) ce presupune, de fapt, o viață adevărat de trăită. Fiindcă devenisem suficienții care priveau suferința mustindă de sângele ei mediatizat „în original”, în vreme ce mai înfulecam o ciosvârtă de trădare rumenită pe jarul sinonimiei cu clasa politică, sau bășcălie de stânga - dreapta, ori circ al tumefierilor amoralicești. Urmează o altă Lume, și fiți siguri că nu va avea încotro pentru a fi una mai bună! Cum a fost de scelerată conviețuirea umană în anii de expirare a democrației din urmă nu se mai putea! Am fost goliți de sângele naturii anatomice și ne-a fost transfuzat capitalul manevrat cu virușii atâtor malversațiuni ignobile.

Nu protesta nimeni atunci când mințile ne erau vaccinate contra înțelepciunii – abandonându-ne în efectele subsidiare atâtor laboratoare subversive. E...mondial! Iar noi suntem în cea mai deplorabilă situație comparată cu oricare altă entitate socială, națională...Ne-am autodezarmat ca proștii definitivi și...(auzim doar că Biserica nu intră în carantină)! Ce ne-a mai plăcut să fim purtători activi de microbi latenți ai antisemitismului, urii interetnice sau de rasă, dezumanizări ridicate la rangul modernizării prin inocularea tuturor formelor de revizionism:  social, profesional, teritorial etc.                          
Numai că acum doar Tinerețea e curat de înmărmurită! Tinerii de trup și spirit dețin #Putereaveritabilă, n-au fost cuprinși de circulația sangvinară a capitalului #rezist(ent) în fața oricărei drame la care este supusă (tocmai de-aia) Umanitatea! România va avea vreo 2 luni de coșmar, zile înnegurate de teamă și atâtea sentimente susceptibil de contradictorii, care se ivesc în cadrul fiecărui grup social. Dar tot acum și aici se va da măsura adevăratelor valori! Nu ne vom mai saluta cu clasica atingere a mâinilor propagate din antichitate, sau cu cele întinerite și mai cool ca oricând...Dar nici n-o să lăsăm loc viran pentru cine știe ce monștrii dedați la gesturi colcăitoare. Așa că TineriiLaPutere instituie #NoulSalut: pumnul lovind pieptul dinspre stânga de inimă!  E anticoronavirus! Și un binemeritat „La mulți ani!”

În marș: „Luptăm, iubim, vrem o țară ca-n povești / Rebel, Exist...Și Respect dac-o iubești!

Întâi de Primăvară vindecătoare

        Motto: #Vrem o țară ca afară, tot amară?!

Peste Globalizarea pământenească a Omenirii cred că nu are loc altceva decât faptul că arterele adevărate ale vieții nedrept de cârmuite oriunde în lume ni s-au dezvăluit cu un formidabil de greu „arătător”! Ridicat mustrător, tocmai când inimile de pretutindeni colcăiau de îndumnezeirea corporatistă a capitalului parvenit ori dorit în zadar, acest deget lasă o amprentă de trăire care s-ar putea să ne înțelepțească să reconsiderăm tot ceea ce credeam că poate upgrada sau chiar înlocui imensa și naturala rețea de socializare pe rețelele de suflet și pe căile coexistenței pașnice…

În altă ordine de idei omenești, se tot ascunde felul în care COVID-19 a apărut, de fapt și de drept, în România! Primele lui simptome s-au manifestat o dată cu tururile aferente alegerilor prezidențiale din noiembrie, o decădere de alegere cu o finală absolut contagioasă!

Coro(a)navirusul a fost reînscăunat, asta și pentru că statul lui de drept se potrivea, la fix, într-o asemenea mlaștină crocodilică. Însă debutul acestei cronicizări pandemice poate fi localizat cu multă vreme în urmă – 30 de ani, oarecum! De când noi am putut vedea, cu îndurerările unor inimi îngrozite, ce fel de haite politice contingentate pot pune ghearele elitist ambalate pe-o țară! Fiind lăsate și încurajate, găliganic de diversionist, să conducă un asemenea vehicul cu serie singular de comandată prin generații de-a rândul – în vreme ce tu, omule – om, când te urci la volanul simplei tale mașini trebuie să ai imensa responsabilitate pentru viața familiei tale și a celor dimprejur! Numai astfel s-a ajuns aici și poate că nici măcar nu-i sfârșitul! Cum de-a fost posibil ca, pentru modul stupid al acestor existențe conducărețe și ucigător de ariviste, să ne învrăjbim aproape iremediabil ?! Să-i apărăm cum nici pe propriii copii n-am fi capabili s-o facem?! Așa că rezultatul e just - când îți amesteci votul inimii cu asemenea respirații sălbăticite…

Dar bineînțeles că ne vom vindeca! Și ne eliberăm nu izolându-ne, ci ridicând pumnul strâns alături de marile forțe ale Civilizației internaționale…#Azi în România – mâine jos urgia!

Imnul României (III) - Să visăm cu ochii minții deschiși!

Povestea țării mele-aleg să fie

 Izvor spre un de-a pururi început,

Între coperți istorice de glie

Din timpurile-n care a –ncăput.

        În inimi bat culori de curcubee,

        Să mai avem o Patrie de gând…

        De-apune Soarele pe Căi Lactee,

        Răsară-n tineri aștrii colindând!

Veniți cu porumbei de pace-n zare

Și mai veniți de-ar fi să nu plecați,

Să detronăm asaltul urii care

A-ncoronat trădarea în Carpați!

   

    Să visăm, Lumea întreagă-i un vis, să-l visăm;

    Să iubim, viitorul e un stindard nepereche;

    Să luptăm - gânduri în escadrille de veghe;

    Nemurim – naufragii către același țărm!

S-avem o Patrie de scris povestea,

La pieptul ei pruncii ne cresc distins;

Prefacem mii de ani în toate-acestea

Prin amintiri se naște un cuprins!

         Vă salutăm popoare milenare,

         Dați gloriei un sens înălțător…

         Trăiască România-n sărbătoare –

         O țară precum tinerii și-o vor!

   

    Să-i cinstim, visuri ce-au fost ne sunt aripi de zbor;

    Să trăim, viața din primul – la ultimul dor;

    Să cântăm, tinerețea nu-i rebelul proscris;

    Să visăm – România pe Pământul de vis!

Anthem of Romania (III) - Let's dream with the eyes of the open mind!
The story of my country I choose to be
 Spring to a pure beginning,
Between historical covers of glie
And the times in which it started.
        In my heart I beat rainbow colors,
        Let's have another Homeland in mind ...
        By setting the Sun on the Milky Way,
        The young stars roared in their wake!
Come with the pigeons in peace
And you still come if you don't want to leave,
Let's dethrone the assault of hatred that
He has betrayed treason in the Carpathians!
    To dream, the whole world has a dream, to dream it;
    To love, the future is an unparalleled banner;
    Let's fight - thoughts in the wake squadron;
    Nemurim - shipwreck to the same shore!
We have a Homeland to write the story,
At her breast the baby grows distinguished;
We preface thousands of years in all of this
From the memories is born a table of contents!
         We welcome you millennial people,
         Give glory an exalting sense ...
         Live Romania on holiday -
         A country like the young people want it!
Let's face it, dreams that have come are our wings;
    Let us live, the life from the first - to the last longing;
    Let's sing, youth is not the outlaw rebel;


    Let's Dream - Romania on Dream Land!

#RevoluțiaContinuă

Aceasta să fie definiția esențial de recunoscută a unei asemenea manifestări novator de reclamate, terminați cu demonetizarea perpetuă a unor astfel de pertinente aspirații ale Umanității! Fie că sunt atinse, ori nu, cu trudă, creativitate, sacrificii...Cum să reduci o efervescență traumatizată manipulatoriu în asasinate substitutiv ideatizate în consumarea efectivă a unui demers revoluționar?! Dărâmarea sângeroasă a național-comunismului statalității în care se făurise România prefăcută în execuția anului `89 va să continue și se va încheia, cumva, într-o cutreierătoare etapă a #DemocrațieiNaționale arborate sub stindardul #TinerilorLaPutere! Iar comunismul nici n-a existat, doar n-o să-și arunce tinerii viețile în aer doar pentru a le canaliza în fundătura tragic de anostă a susținerii teoriilor și existențelor voastre ratate! Adevăratele revoluții nu se realizeză pe deplin niciodată. Cu anvergură cât Omenirea de necuprinsă au fost numai câteva și o astfel de incantație a convergențelor (de mai ieri, ori de azi, către mâine) poate fi identificată prin încărcătura de spiritualitate. Creștinismul (fie și el cât de dogmatic ar fi fost la braț cu vremurile) sau, reversul medaliei, iluminismul (chiar dacă și pe atât de radical științific) au constituit adevărate revoluții, cele purtate de idealurile unor generații de-a rândul și niciodată finalizate, așa precum se și cuvine demersurilor pe artere spirituale... Anumite și, ohoo, ce mari descoperiri (cum ar fi: focul, mașinile muncitoare, internetul etc.) sunt revoluțiile de etapă a domeniilor și existenței în consecință. 

Și nu profitul poate fi chintesența revoluționară a orânduirii într-o canibalizare a democrației de scop și în care să se poată întruchipa cum ar dori de revoluționar, un sistem social de mare prefacere are nevoie de o naștere naturală a unor formidabile labirinturi pe care să circule manufacturi ale empatiei și numai acest sentiment predominant! Dar nici creștinismul, nici iluminismul nu reprezintă revoluții definitivate, asta și tocmai pentru că o adevărată revoluție a spiritului uman deține fărâma lui de universalitate. Se subînțelege că spiritul revoluționar derivă din marile căutări ale sensului vieții, că este motorul viitoarelor zile – organul cel mai dinamic al trăirii. Revoluția este filozofie! Dar niciodată doar diversiune, asasinate, „tribunal al poporului” condus spre dezastre, trădare...Urmează o cea de-a treia bornă revoluționară a Umanității. Una nedisociată de o posibilă convergență a celorlalte aflate încă în derulare. Un fel de sincretism civilizator, prin curățarea creștinismului care pare să nu se mai poată elibera de sub caruselul dogmelor absolut degradante și perpetuarea cercetărilor științifice care să aibă rezonabilitatea de a nu mai opune tehnologia – spiritualității! Sau și o efectivă altă circumscriere transcendentală a conviețuirii, un fel de spiritualitate spațială cu un indextructibil motor de aprindere tehnologică ?! 

Cât despre România lui decembrie `89, atunci s-a desfășurat o etapă revoluționară care opunea o atât de redusă reprezentare iluministă a tehnologiei – unei redogmatizări manipulatorii a creștinismului de scop. Iar faptul că arta trădării rămâne încă (și din păcate) la mare preț ne arată că globalismul a luat-o pe arătura dominației. Mai stăm de vorba doar atunci când capitalul va fi cultivat să se supună unei globalizări a demnității umane, a libertății, dreptății și adevărului compatibile cu dăinuirea!

U.E. a expirat! Trăiască Uniunea Europeană de #NațiuneCreștină!

Fiindcă ceea ce avem acum este o uniune contra-naturii! Trăim, din păcate pentru visul de secole al acestei mărețe culturi, zilele din urmă ale sfârtecării nobilului Ideal al Uniunii prefăcute în țăndările de interese – mamut cu care această efectivă corporație europeană s-a dedat, pe criteriul  firmanului nesătul, la o perversă înghițire a #DemocrațiilorNaționale. Dar cum de credeați, cu icnetele voastre – cu tot, că veți putea să construiți o fortăreață temeinic de așezată cu apăsarea abdomenelor săturate de capitalul veros și tocmai pe umerii înfometați ai națiunilor condamnate să vă stipendieze lampadarele politicianismului de scop?! Și nu doar că ați fi eșuat așa de lamentabil precum se vede cu ochiul de ciclop al istoriei pe care tot vreți s-o privatizați, dar ați aruncat în aer și pentru mult timp o voință pământenesc de spirituală. Acum se bineînțelege că mai avem dreptul la șansa unei singure trageri! Clădim noi adevărata Uniune a Europei pe care s-o iubim (da!) cu surlele adevărului trâmbițat o dată - pentru totdeauna, cum că dacă oamenii nu sunt înveșmântați cu șanse egale, nici națiunile n-au cum să fie regal de îndreptățite, iar toată instituția dreptului vostru internațional rămâne numai o bătaie capitalistă a democrației de joc subversiv.   

           Un Continent de copii făuriți prin părinți iubitori, nu de cotoșmăneala nădușit - mirositoare între 1 și 2, nu cu viteză accelerată pe benzile intestinelor, sau, dimpotrivă, redusă până la stingerea luminilor de speranță a ochilor rugători...Rușine de-a pururi! Uniunea Europeană de #NațiuneCreștină trebuie să se înstăpânească pe meleagurile democrațiilor naționale și peste frontierele moderne ale Civilizației de la Atlantic - la Urali! Altfel, tot ce e împotriva naturii rămâne sortit dezastrului. Natural fiind și capitalul care nu mai poate uita să-și treacă profitul prin vămile inimii, verocitatea corporatismului devenind eminamente criminală, nolens-volens! Democrațiile naționale să fie criteriul de forță indextructibilă a marilor conviețuiri! Acolo unde și când e necesar să se renunțe la orice purtare abuziv de neigienică a harnașamentelor trecutului pustiitor, să renunțăm la subsidiaritatea demersurilor intraeuropene și internaționale, la profund de necivilizatul amestec în viața națională a popoarelor, fie instaurate universuri de pace între oameni, plivind și cruzimea exercitată asupra viețuitoarelor...Concomitent cu alura de spirit a voinței de a urca Tinerețea în gradul celui dintâi rang al dăinuirii pe rețele de viitor al Umanității! O veritabilă religie de viitor, una liberă de a se constitui ca o fiecare catedrală de trup și spirit, acolo unde rudimentaritatea apăsătoare a dogmelor să fie eclipsată de empatia unui ecumenism neprihănit prin creativitatea închinăciunilor transmise de lampioane călătorite cu gânduri. Numai că pentru asta... aveți dreptul să vă înarmați cu singura categorie constructivă a urii nedisimulate și să declanșăm cea mai vastă operațiune de eliberare a căilor de respirație umană, de sub poluarea grotescă a democratismului cu chipurile asasine ale protipendadei și elitismului sub acoperirea pervertirii. 30 de ani de moarte clinică indusă de sistemul medical al democrației întărâtate de refuzul de a ne dona organele pe care iată cum le-a tot transplantat departe de corpul Patriei!

Tineri, #OcupațiPuterea!

Podul speranțelor s-a dărâmat

A năvălit capitalul și ni l-a luat

Vom face altul, prin efluvii – mai sus

Altul mai trainic și frumos de nespus!

Fără idealuri

totu-i pierdut

Podul democrației

va fi refăcut

Europa Unită

continentul de vis

Și fiece Națiune

întinerind spre...apus!

( Se cântă pe acordurile de inimă ale #TinerilorLaPutere! )

Young people, #Open the Power!

The bridge of hope has broken down

He swept through the capital and took us

We will do another, through the effluents - above

Another trainier and more beautiful!

No ideals

all is lost

The bridge of democracy

will be restored

United Europe

the dream continent

And every Nation

Rejuvenating towards ... sunset!

(It sings on the heart chords of #YoungLa Powers!)

Nedezbaterea analfabeților spiritual

Acesta e monstruos de adevăratul analfabetism care maltratează, dintotdeauna, Omenirea. El nu poate fi educat nicicum, deține pârdalnicul nărav de a se deda cu coasa hăimănărind de sângeroasă prin lanurile atâtor generații și generații răpuse instantaneu. Acum interferează cu moartea pasiunilor prezidențiale, fie de-a dreapta, fie de stânga. Un tur 2 golit de orice speranță - unde năvăliți în halul ăsta fără de hal! Așa precum a fost prefăcută și țara într-o Democrație second hand. O rezervație aridă, tocmai pregătită pentru a defrișa tinerețea.

Asta deși în singurul #SelfieCuRomânia se prefigurează, generos, doar imperialitatea alurii fiecărui tânăr la trup și în spirit. Nici urmă de politicianism - #LustrareTotală! Dar o luminozitate instantanee, evident că visurile lor se poartă cu lampioane scăpărate de gânduri. Undeva – de cândva se scrie cu litere înveșnicite că lor li se cuvine un stat necruțător de drept, încât să capete sentimentul c-ar fi în stare să-și dea și...votul! Pentru că nimic nu e mai grav pentru Terra decât #DefrișareaTinereții! Internaționalizăm, așadar, Pacea, astfel încât să n-o mai poată detrona nicio democrație revanșardă! Fiindcă încleștarea unor așa mucegăiți la prezidențialele pentru un mandat de 1 an și câteva smiorcăieli conservate se va preface într-o #MirabilăUnire a tinereții oriunde s-ar afla de nedreptățită pe lume!

Și ca o Proclamație către viitor: constituim Civilizația #TineriiLaPutere și nu votăm, atât de liberi vrând să fim! Admirați promițător România!

Guvernul meu (fie și #Colectiv)!

4 ani fără vreo dâră de vinovăție pentru atâția tineri cu trupurile sfârtecate în malaxorul politic al acestei democrații sălbăticite după puterea de a ne prăvăli Țara! Tinerețea reprezentând, pentru politicienii trădării Patriei noastre natale, doar segmentul de vârstă atât de „calificată” pentru rezonarea interesului politic derivat din tragediile în care este atrasă cu condamnarea aleatorie... Să nu fie nimeni vinovat, iar tinerii și familiile victimelor să sufere grozăvia de a stipendia (cu taxe și impozite obligatorii) acele instituții plătite tocmai pentru profesionalismul manifestat doar în ascunderea adevărului și încețoșarea împrejurărilor! Când e mai mult decât evident cum corupția a indus desfășurarea unei asemenea activități într-un spațiu absolut impropriu evacuării în caz de urgență, cum se aviza doar întinderea șpăgilor pe palma întinsă ca un șantaj democratic - iar goana după profit tenebros e fără de margini; din moment ce tavanul și pereții au fost capitonați cu substanța pierzaniei pe altarul încleștării pentru puterea democrației nepăsătoare, în vreme ce intervenția și asistența oferite de un așa stat amator să provoace, și ele, nenumărate victime...

Numai că „guvernul meu” trebuie să fie, oricând,  consolidat cu jertfe care să-i crească puterea pe termen cât mai prelung și până hăt – departe, în miezul unui alt mandat pofticios! Precum și năravul menținerii hățurilor cu învechire fesenistă prezumă cooperarea la întărirea unor asemenea mistere judiciare tăinuite în numele promisiunilor de veșnică „rotire la putere”...Și toate acestea (și câte altele) în pofida faptului că atunci când lanurile tinereții sunt prăvălite la pământul înstrăinării de viață și cu o asemenea nepăsare colportatoare – sirenele dreptății ar trebui să se autodeclanșeze pentru izgonirea statului derbedeu, anunțând sfârșitul democrației de scop libertarian!

În altă și nu neapărată ordine de idei, n-avem ofertă reală pentru prezidențiale, doar că de data asta trebuie chiar să ne ferim de cea mai otrăvitoare ofertă mârșav de lăbărțită pe imensa tavă a fesenismului care nu se dă plecat – până nu va însângera țara, cu harta ei - cu tot! Iar sistemul, dacă mai are o minimă inteligență de conservare, să abandoneze această înțelegere amușinată întru dezmățul legalizat între frontierele măcelăriei „nor-ma-le” în care a fost prefăcut statul trândăvit „alături de fiecare român”. Cât despre „fericit în România”, asta nu poate fi o dezamăgire (încă), ci o fărâmă de speranță la care tinerele generații au tot dreptul să viseze (chiar și cu o aceeași naivitate)!

#ZonăLiberăDePoliticianism

#PutereaTinereții! O adevărată #DemocrațieDinUmbră! Ca o eliberare a Vieții...Din dragoste nu vă fie frică nicicând, tineri făuritori! Iubiți lupta dreaptă a vieții, adorați încleștările ei, respectați natura și viețuitoarele cu care timpul vă împodobește pasul care să triumfe pe treptele de urcuș al călătoriei pe numele ei zdravăn de Omenire! Educați-vă cu nobilul sentiment izvorât dintr-un suflet activ. Ca o minte cuplată la spiritul ei. Scrieți pe ușă ori pe fereastra dormitorului, pe ziduri de case și blocuri, pe orizonturi – în gând, că aveți o superbă întâlnire cu ziua de mâine și nu veți lipsi. Luați-vă pulsul răbdării care trebuie să se audă ca murmurul cum că nimic nu-i prea greu și totul e posibil fiindcă așa și e! Învățați o dată și pentru totdeauna de bine că nimic nu poate fi imposibil, ci e vorba doar (oh!) de întâmplări trecătoare. Clădiți-vă o nezdruncinată încredere în voi, în ceea ce puteți să fiți zi-de-zi. 

Și nu mai uitați că o Țară devine cu adevărat de modernă doar dacă se îngrijește să exploateze, fără a se opri dintr-o permanentă măsură națională, singurele ei zăcăminte inepuizabile: bogățiile incomensurabil de sedimentate în adâncurile de trăire a fiecăruia dintre noi! Însă pentru toate acestea trebuie să vă perfecționați până la a vă autoeduca într-o superbă Civilizație #TineriiLaPutere! S-o armați cu instituții virile, nu cum le privim de îngroziți pe cele mângâiate de 30 de ani și de pedofilia alegerilor prezidențiale de azi, dar care nu se vor putea prescrie nicicând!

Intrați pe teren, altfel tot inutilul guraliv și înșelătoria preumblătoare vor constitui protipendada care să vă subjuge. Doar sunteți echipați de propria voastră „firmă” de viitor, iar pe spate aveți inscripționate tatuaje cu numele vostru de nemaiuitat. Urmează un meci nemaivăzut de prea multă vreme. Un vital florilegiu de spirite și fapte, ca o #Patrie în culorile ei „de-a nu mai uita”! Pentru că aceste două universuri conlocuitoare merg cel mai frumos de bine pe lume. Și pe această Planetă pe care s-o visați precum e ea de a câta și cea mai în sfârșit de frumoasă, de la Soare!

#Psihicul națiunii– între echilibru și psihanaliza prezidențialelor!

Aceste alegeri prezidențiale, cu candidații ei țâfnoși - cu tot, își vor pune amprenta unei alarmante dezechilibrări a conștientului și inconștientului unui întreg popor... Dar cu preponderență asupra generațiilor #Tinereții! Cetățenii României au înțeles demult ce se întâmplă și cu cine au de-a face, în subconștientul națiunii fisionează, pînă la implozie, toate aceste micimi existențiale transformate în protipendada elitismului de tot năutul cotidian. 30 de ani de când sunt arborate principii lozincarde și se perpetuează doar dominația comportamentelor imorale! Și o exacerbare progresivă a denaturării esenței noțiunilor de stat și societate moderne. Fiindcă, iată, există un mai-mereu punct „zero” în pasul istoric al unei națiuni ca a noastre și în care se derivă necesitatea deschiderii supapelor de aerisire a trăirilor încorsetate într-un astfel de prezent mohorât! Unul în care, pentru a fi disimulată incompatibilitatea politicienilor și a năravurilor de guvernare, cu vremurile tehnologiei galopante braț la braț cu deja – clăditele (dar imposibil de atins) aspirații ale tinerilor, totul e băgat sub preșul de ducere cu „incompatibilitatea între generații”!

Aflați că așa ceva mai există doar pentru că această clasă de distrugere democratică a României nu se evaporă, instantaneu, din spațiul public...Rămână numai cei onești și cu aptitudini ale deschiderii către #noi orizonturi de conviețuire! Europarlamentarele de ultim scrutin au adâncit (cum-necum!) percepția că și românii se apropie de briza cu o mare transformare adusă deasupra #Patriei natale, pe arterele de limpezire revigorantă a vieții lor. De câteva luni bune (și nu pentru procentul acordat unor partide, ci numai și numai în numele poftei de a alege o măcar zdruncinare din temelii), milioane de spirite chiar pariau cu propriile inimi cum că răsar timpuri de „subțirime” a existenței umane, că ar fi vremea primenirii de o sărbătoare pură și simplă de atâta așteptare zădărnicită politic...

În special tinerii – aceste formidabile uzine de dorințe însoțite cu visuri retezate în porțile de eliberare spre zboruri purtate pe aripile devenirii îndreptățite – ei, bine, tocmai acești neangrenați politic sunt cei care bineînțeles că și-au construit grădinile de așteptare a unei povești cum viețile lor nici c-au mai văzut cu tropotul bătăilor de inimă! Știu eu (și iertare că o și zic!), poate se mulțumeau și cu sceneta unui (pînă la urmă) spectacol cât-de-cât de modern, dar ți-ai găsit?! Tinerețe nepieritoare, consideră că nici nu ți se spune adevărul că, din păcate, nu vine nimic - de nicăieri! Grobianismul protipendadei (politice, social - profesionale, economico-financiare, criminal de organizate etc.) pentru ale cărei drepturi și libertăți exclusiviste a fost însăilată această democrație expirat de fundamentată pe criteriul capitalulului dominator apasă ca o pătură groasă peste atmosfera gândurilor măcelărite în acest întuneric al discriminării orânduite astfel! Aceste existențe diforme n-au nici cel mai involuntar spirit de autoconservare, n-au mamă, n-au tată! Vremuri din care ne-au extirpat organul speranțelor vitale.

Cam cum e să te pregătești de o naturală împrimăvărare, dar să fii strivit cu asemenea șenile rudimentar de anatemizante: Iohannis, Barna, Dăncilă, Paleologu etc...Dar ați și înțeles că nu aveți ce să mai așteptați de la ei și că trebuie să #OcupațiPuterea. Degrabă, altfel rămânem condamnați la perfidia glonțului armat pe țeava veșnicului lor proiect de țară: psihanaliza națională!

#România, imperativ!

Și #Tinerețea, definitiv! A sosit timpul reîntregirii României – o reîntregire în litera de ADN a gândului natal și în spiritul modernității făuritoare ! Iar Uniunea Europeană să dețină, pe frontierele ieșirii și intrării într-o asemenea fiecare Patrie a Tinereții,  afișele unor speranțe dăinuitoare.... Și cu regretul c-ar mai putea fi și inimi (oh, tot pe atât de binevenite) cărora le va părea rău c-au întârziat ! Privim cum tragediile tinerilor sunt însoțite doar de spectacolul amarnic al disperării cu care politica expirată râvnește perpetuarea mlaștinii democrației în care i-au abandonat și în care și-au deversat reziduurile luxului derbedeu. Și nu că am cere ceva, neapărat, noi chiar implorăm cu genunchii respectului cuvenit Europei care să-și elibereze spiritele de o înălțătoare arhitectonică a Uniunii ! Fiindcă ele există din prinosul culturii și civilizației grandioase. Să prăvălim balastul urii, nedreptății și egoismului încremenite pe crenelurile viitorului !

Cum să nu eliberăm degrabă umerii tinereții de respirație universală, de ce să periclităm acest vajnic proiect de a cărui solidaritate ne-am legat cu ancorele inimilor prea-visătoare!? Să înțelegem imanența creației unei tinereți fără sugrumare imperialist de ieșită din minți, a vieții fără de capitalul asasin de devorator. Dar trăiască de-a pururi acel capital care nu mai poate uita să-și treacă profitul prin vămile inimii ! Instanța adolescentină a tinereții vrea să fie parte constructivă a unui măreț ideal, o aspirație însuflețitor de înconjurătoare. Tinerele prințese și tinerii prinți aleg să-și făurească Patria ce li se cuvine, nepieritor... Iar dacă tot e să și aleagă, atunci așteptați-vă ca votul lor să decurgă din puritatea freatică a unor asemenea adâncimi de inimă !

Astfel că, și până ce (probabil) nici n-o să treacă această primă jumătate de secol al mileniului, să-mi scrieți și mie, cu energia gândurilor – cumva, de ce se va nimeri argumentul că devenim cea dintâi #Democrație Națională cu un președinte ca la 20 de ani punctual de împliniți în #Uniunea Europei Iubite ! Tot așa precum generațiile Națiunii #Tinerilor la Putere își vor preda ștafeta unei pașnice administrări virile a #Spațiului Natal și prin care să asigure consilierea neabaterii de la viitorul prezis celor ce urcă în gradul de cavaleri ai îndreptățirii...E vremea vieții lor, cine vrea să le fie alături cu statura exemplului personal, cu arhitectura curajului cordial, al concordiei și empatiei – devine liber să trăiască fiorul acestei credințe neabătute ! Să fim și noi purtați în zborul asigurat de gândurile lor înlănțuite pe rețelele de socializare a camaraderiei la guvernarea puterii lor productive ! Tinerii sunt o pământenesc de mirabilă atmosferă a cerurilor ! De cetățenie altruistă și naționalitate a iubirii, fiecare tânăr reprezintă Universul la scara infinitezimală a purității creatoare... Tocmai de aceea și încă de azi, sunteți cu toții invitați la Nunta din Canaan a fiecărei perechi îndrăgostite până în miezul de prea-frumusețe a copiilor de viitor! De voi este vorba, tânără prințesă și tinere prinț, haideți să făuriți o...Țară!

O fărâmă de #happy-end cutreierător!?

Ca o #Românie visată din viitor! O bornă de hotar între îngrijorările mistuitoare și neostoita sete cuvântător de înconjurătoare! Și într-un fel de altfel de viață care să te doară măcar cu trăiri omenești...Ce mult ar însemna o dospită fărâmă de viață pentru cele două fetițe ale adolescenței de azi, cât de imens ar conta o cu adevărat de modernă profesionalizare instituțională a unui stat pentru toți! Suferim de o teribilă decredibilizare a profesiilor, de o practicare a lor doar din reflexul procedural aferent procedurilor nerespectate nici ele! Profesii dedate prin malaxorul tenebros al unei maligne clase politice, una care propovăduiește doctrinele neputinței aride, un dezmăț de baliverne paralele cu viața reală a viitorului, o mojicie de instituții pe care politicienii să se cațere cu grotesca lor amușinare profitoare. Acesta nu e statul român, dar tot atât de adevărat e că statul românilor nu va dispărea niciodată!

Probabil că e asaltat și s-a retras undeva, în pânza freatică pe care Patria și-o prezervă oricum, acolo unde să fie cuprins într-o inteligent de secretă șlefuire diamantină... Trebuie să ne oprim din a învăța numele de tragedie a tinereții cu care seamănă cel mai mult iubirea de azi pentru Țară! Ajunge amatorismul acestui democratism prefăcut, propunem tuturor națiunilor lumii obligația de a făuri, împreună, principiile de seriozitate autentică a democrației cu albie curgătoare spre o mirabilă altitudine pașnică a viitorului! Să intre în arena pe care să dăinuie Omenirea doar spiritele debordant de convingătoare, răsară în toate construcțiile politice ale Umanității acei oameni concomitent de providențiali! Tinerii României de pretutindeni și ai Lumii întregi tac – nefiind reduși la tăcere, și cât de grea e o asemenea tăcută speranță ale cărei rădăcini să crească în glastra adâncimilor interioare!

Redeschidem orizonturile #Patriei vindecătoare, de ce să fim egali doar în durere!? Și cum să nu urcăm #bucuria pe cosmica rețea de socializare a gândurilor?! Viața are stindarde arborate în privirile fiecăruia dintre noi și nu uităm cum ar fi ca două dintre ele să fie purtate de Luiza și Alexandra...!